Maramuresul interbelic.

GEOGRAFIE

Asezare. Judetul M. se gaseste în Nordul Tarii si este asezat în valea superioara a Tisei. El nu are legaturi directe pe calea ferata cu celelalte regiuni ale României, fiind izolat între munti. Pentru a intra cu trenul în acest judet trebuie sa treci prin Cehoslovacia.

 

Suprafata. 3.381 km².

Înfatisarea pamântului. Judetul M. este în partea sudica a unei regiuni naturale mai întinse care se continua în Cehoslovacia : depresiunea sau Tara Maramuresului. O zona de dealuri cuprinse între 400-800 m e taiata în lung de valea larga, cu terase, a Tisei si a afluentului ei, Visaul. Deasupra zonei deluroase, care formeaza depresiunea propriu-zisa, se ridica spre sud masivul cristalin al Rodnei, cu vârful cel mai înalt ( Pietrosul ), la peste 2300 m, si muntii vulcanici ( Tibles, Gutâi si Ouas ) mult mai josi si cu multe curmaturi ; iar la N. muntii de gresie ai Maramuresului cu vârfuri de aproape 2000 m în partea corespunzatoare României. Maramuresul este deci ca o mica cetate muntoasa. Din ea se poate iesi pe fund de vale numai prin Vest (poarta de la Hust, pe valea Tisei), iar în rest numai peste culmi ( Prislopul la izvoarele Viseului catre Moldova, Frasinetul, la izvoarele Tisei, dincolo, în Cehoslovacia, etc.).

Clima si ape. Clima este aspra si umeda. Maramuresul fiind socotit ca una dintre cele mai ploioase regiuni ale Tarii (aproape 1200 mm precipitatiuni anual). Temperatura lunii celei mai calde este sub 18°, iar a celei mai reci e cuprinsa între –3 si –7°. Iarna de altfel e mai lunga cu cel putin 1 luna decât în Sud si foarte bogata în zapada.

De aici bogatia în ape a întregii regiuni. Toate râurile se aduna în Tisa ( Visau, Iza cu Mara, etc..) pe povârnisul nordic al muntilor Rodnei, unde s-au pastrat frumoase forme glaciale, se gasesc si lacuri de aceasta orgine. ( Bucureasa )

Vegetatia. Pasunea alpina are dezvoltare deosebita mai ales în Rodna si în muntii Maramuresului. Ciobanii au si largit-o de altfel foarte mult prin distrugerea si incendierea padurilor. Urmeaza mai jos codrii de pini si molizi care coboara pe « dosul muntelui » pâna spre 500 m. Muntii vulcanici, mai josi si mai expusi vânturilor ploioase din Vest, sunt însa aproape total acoperiti numai de fagi. Dealurile depresiunii sunt sau total despadurite si cultivate ori acoperite de fâneata, sau pastreaza înca pâlcuri de stejari. Exploatarea padurilor se face si aici, ca în mai toti muntii nostri, în chip exceptional de barbar. De aici deslantuirea torentilor, distrugerea tarinilor si saracirea populatiei.

Bogatii naturale. Depresiunea Maramuresului a fost un vechi golf tertiar. Din aceasta cauza regiunea e bogata în sare si chiar în petrol.

ISTORIE

Vechime si dezvoltare istorica. Judetul M. este un vechiu voevodat românesc, independent pâna la sfârsitul secolului XII. Locul de origine al marilor descalecatori ai Tarii Moldovei : Dragos, catre 1340, vasal înca regelui Ungariei, si Bogdan, la 1359, liber de orice supunere.

De aici, din Maramures au venit apoi asupra acestuia, în Tara Moldovei, nepotii lui Dragos, setosi de razbunare : Balc, Dragu, Dragomir si Stefan.

Respins din Moldova, odata cu ceilalti, Balc sau Balita, primi din partea regelui o despagubire stralucita : cetatile Sighet, Hust, Cioarul, Rodna si titlul de « comite al Maramuresului ».

Din Maramures, Balc avea sa faca drumul la Constantinopole pentru a se închina la « sfintele moaste ».

El, sau mai curând tatal sau, Sas voevod, fusese si ctitorul mânastirei de la Peri (1391), transformata apoi în stavropighie.

În sec XV, Maramuresul avea 3 cetati, Dolha, Hust si Rona, si 5 târguri : Câmpulung, Hust, Sighet, Cuhea si Ticeu. Hotarele Maramuresului s-au pastrat aproape de-a lungul timpurilor.

La 1556, Judetul M. a fost alipit Principatului Ardealului si a ramas astfel pâna în 1703, când a fost trecut Ungariei. Numai o parte din el a fost redata în 1918 rosturilor sale românesti.

Monumente istorice. Biserica reformata (calvina ) din Sighet, construita în sec. XI ca biserica ortodoxa. În sec XIV aceasta biserica trece în posesiunea romano-catolicilor, iar în sec. XVI (la 1556) în posesiunea reformatilor.

Mânastirea Moisei înaltata în 1672.

Deosebit de caractistice sunt frumoasele biserici maramuresene din lemn, cu acoperisul tuguiat ca al cladirilor medievale de stil gotic. Pr. I Bârlea, culegatorul inscriptiilor acestor biserici si a doua volume de folclor maramuresean, fixeaza data cladirii celor mai multe dintre ele. Cea mai veche pare a fi biserica din satul Ieud (1364). Urmeaza biserica din Apsa de mijloc (1440), iar cealalta si mai veche, cea din Apsa de jos (1561) ; din Breb (1531) ; din Sârbi (1532), din Sarasau (1700), etc.. Privite din departare, aceste biserici pare ca au doua acoperise. Uneori, ele au si pictura interesanta, ca cea din Cornesti.  În altarul bisericii din Cuhea lui Dragus-Voda e o pictura înfatisând pe Mântuitorul cu o vita de vie tâsnind din coasta Lui, plina de struguri si împrejmuindu-L. Dintr-un strugure Isus stoarce vinul pentru sfânta cuminecatura. Alteori sunt deosebit de expresive chinurile celor osânditi din iad, ca în numita biserica din deal la Ieud, unde, de pilda, sânii femeii care nu vrea sa nasca sunt supti de doi serpi.

POPULAŢIE

Starea populatiei. Dupa rezultatele provizorii ale recensamântului din 1930, judetul M. numara 162.158 locuitori.
 

Populatia judetului este repartizata astfel :
 

a) Pe orase si plasi, dupa sex:

Unitati administrative	Numarul locuitorilor
	Total	Barbati	Femei
Total judet	162.2	78.93	83.13
1.       Orasul Sighet	27.68	13.45	14.24
Total rural	134.5	65.48	68.99
1.       Plasa Iza	37.24	18.14	19.11
2.       Plasa Sighet	43.74	21.44	22.3
3.       Plasa Viseu	53.49	25.91	27.59

b) Pe grupe de vârsta
 

Grupe de vârsta	Locuitori	Grupe de vârsta	Locuitori
Toate vârstele	162.2	30-49 de ani	34.45
0- 9 ani	45.02	50-69 de ani	17.54
10-29 ani	61.1	70 de ani si peste	3.356
		Vârsta nedeclarata	690

Miscarea populatiei. Datele fundamentale ale miscarii populatiei în judetul M. dupa cifrele publicate în Buletinul Demografic al României în perioada 1931 –1936 sunt urmatoarele:
 

Anual	Cifra probabila a populatiei judetului la 1 iulie în fiecare an	Cifre absolute			Proportii la 1.000 locuitori
		Nascuti vii	Morti	Excedent natural	Nascuti vii	Morti	Excedent natural
1930- 1935 (medie anuala)	-	5.477	3.178	2.299	32,6	19,0	15,6
1931	163.4	5.611	3.148	2.463	34,3	19,3	15,0
1932	166	5.748	3.145	2.603	34,6	19,0	15,6
1933	168.1	5.479	3.165	2.314	32,6	18,8	13,8
1934	170.4	5.104	3.203	1.901	30,0	18,8	11,2
1935	172.2	5.445	3.231	2.214	31,6	18,8	12,8
1936	174.8	5.541	3.114	2.427	31,7	17,8	13,9

La data de 1 iulie 1937 cifra probabila a populatiei judetului M. a fost de 177.110 locuitori. Fata de populatia numarata la recensamântul din 1930 si anume 162.158 locuitori, cifra aflata la 1 iulie 1937 reprezinta un spor natural de 14.952 locuitori în timp de 6 ani si jumatate, ceea ce corespunde unei cresteri medii de 9,2%.

ÎNFĂŢIŞARE SOCIALĂ

Despartit prin lungi siruri de munti, atât la Rasarit, înspre Bucovina, cât si la Miazazi, înspre Ardeal, Maramuresul e cel mai departat colt nord-vestic al tarii. Si astazi, dupa 20 de ani de la Unire, trenul ce vine de la Halmei - Satu Mare la Sighet, capitala acestui judet, trece la Câmpulung prin Cehoslovacia.

Judetul, în forma lui de astazi, nu cuprinde întreaga istorica tara a Maramuresului, nici macar toate satele românesti, ramânând câteva (Apsa de Sus, Apsa de Mijloc si Apsa de Jos, Biserica Alba si Slatina) pe malul drept al Tisei în numita tara vecina. Apele : Tisa Viseul, Iza cu afluentii ei : Rona din dreapta, Cosaul si Mara din stânga, îl strabat de-a lungul ca fibrele frunza. Afluentul din urma se pare ca a dat numele întregului tinut. O diploma a regelui Ludovic I cel Mare din 1349 vorbeste de « fluvium Maramorosii ». Din veacul al XVI-lea se mai numeste si Marmatia. Bonfinius, istoricul craiului Maties Corvinul, spune chiar ca tinutul se numeste asa fiind bogat în marmura. De fapt, marmura se gaseste la Borsa, Sacel si Viseul de Sus, precum si la Irholc în Maramuresul cehoslovac.

Cele 55 de sate sunt asezate toate în vaile râurilor amintite. Muntii sunt în cea mai mare parte nelocuiti.

Satele maramuresene prezinta aproape acelasi tip : cu casele însirate de-a lungul vaii pe o distanta de 2-4 km. La cele doua margini si în inima satului, ca si în Tara Oasului, se ridica o cruce înalta de 4-7 m. Fiecare sat are o parte de sus : susanar i si o parte de jos, josanari. Casele sunt în general din bârne din lemn trainic încheiate, dar se pot desface si muta usor. Temelia e din piatra. De obicei, ele au doua încaperi : o tinda si o «  soba  », cu ferestre mici. Peretii sunt tencuiti numai înauntru, nu si dinafara, ca sa nu putrezeasca.

În tinda e razboiul, («  chiara  » cum îi zic Maramuresenii), cu furca, vârtelnita si toate ce se tin de el. Cei saraci o întrebuinteaza si de grajd. În « soba » e patul si masa, iar de jur împrejur laitele. La loc potrivit, cuptorul din cahali sau caramizi, deasupra caruia dorm iarna batrânii si copiii. Pe pereti, icoane sfinte si o multime de blide si farfurii, iar pe lânga pereti, «  rudele  », sau prajinele cu tesaturi : covoare, cergi, cearsafuri sau lipidee, stergare. Precum graiul Maramuresenilor e identic cu cel al Moldovenilor, ei fiind prin legendarul Dragus-Voda descalecatorii acestei tari, tot asemenea tesaturile lor prezinta multa înrudire.

Portul barbatilor consta în :caciula îngusta, turtita, lipita de cap, cu capetele pielii îndoite înauntru ; camasa scurta pâna la brâu, uneori mai scurta ; chimir sau curea lata ; gatii sau izmene largi si lungi pâna la glezne, iarna cioarecii sau pantaloni de lâna mai strâmti ; în sfârsit, opinci.

Portul femeilor înca e simplu. Camasa abia are câteva cusaturi la guler, la mâneci si la poale. Cosala Rutencelor cu fir rosu sau albastru e mult mai bogata. Mijlocul li-l prinde zaghia, în unele locuri catrintele, iar al fetelor sucna sau rochia. În picioare poarta opinci sau cizme. Când poarta opinci, au si niste ciorapi scurti, numiti coltuni. Vara umbla si desculte.

O caracteristica a nevestelor din Maramures este pitorescul lor leagan de copil, pe care cu o funie îl atârna de umar. Fiind vorba de leagan, trebuie semnalata rodnicia Maramuresencei. Preotul român unit Aurel Zoicas din Glod povesteste ca odata a fost chemat sa boteze un copil din Slatioara, filiala acestei parohii. L-a botezat si s-a întors. Abia sosit acasa, tatal copilului îl cheama din nou, zicând: “Pân-ai venit acasa a mai facut unu!”

Comertul si industria sunt aproape exclusiv în mâinile evreilor, deasemenea 50% din munti si paduri. Românii maramureseni au mai pierdut aproape o suta de munti cu prilejul delimitarii noilor frontiere. Pe lânga penetratia elementului evreiesc, stapânirea maghiara a mai favorizat analfabetismul. La începutul stapânirii românesti erau 73,2 % analfabeti. Numita stapânire abia a tolerat timp de 7 ani scoala normala a Asociatiunii pentru cultura poporului român din Maramures în Sighet (1862-69). În cei 7 ani de functiune, aceasta scoala pregateste peste 100 de învatatori distinsi, care reduc analfabetismul la 53% si înfiinteaza gradini de pomarit în foarte multe sate.

Analfabetismul si exploatarea economica a Evreilor au urmari dezastruoase. « Precum soimii se reped la oaia care boleste si o ciocaneste pâna când o omoara, tot asa si Jizii cu noi Românii » - povesteste un taran din Borsa d-lui Tache Papahagi- « pe care-l vad sarac si beteag apoi îl ciocanesc hat bine, pâna-l duc la groapa ». Un preot din Visau scrie ca, sub înrâurire evreiasa, acolo nu e rar juramântul strâmb.

De acestea însa, ca si de alte amenintari, cuibul de soimi ai Maramuresului se va apara cu îndârjire. Pentru credinta, ca si pentru alta virtute crestineasca, Maramuresul e în stare sa-si impuna orice cumpat, orice înfrânare.

Superioritatea Românilor maramureseni o arata si spiritul lor vioi, glumet, satiric, uneori chiar sarcastic. Abia este sat fara porecla.

ECONOMIA

Exploatarea padurilor si industriile elementare derivate, pomicultura, pastoritul, cresterea animalelor, sunt principalele activitati economice ale judetului Maramures.
 

Agricultura. Judetul ocupa o suprafata de 338.100 ha. Suprafata arabila este de 37.528 ha, adica 11.09% din suprafata judetului si 0,13% din suprafata totala a tarii.

Din suprafata arabila a judetului, marea proprietate detine 312 ha, adica 0,83%, iar mica proprietate 37.216 ha, adica 99,17%.

Din totalul suprafetei arabile cerealele ocupa 22.012 ha astfel repartizate :

Porumbul ocupa 9.555 ha, cu o productie de 89.261 chint. (prod. medie la ha 9,3 chint.).

Ovazul ocupa 9.386 ha, cu o productie de 64.311 chint. (prod. medie la ha 6,9 chint.).

Grâul ocupa 899 ha, cu o productie de 5.868 chint. (prod medie la ha 6,5 chint.).

Orzul ocupa 544 ha, cu o productie de 3.842 chint. (prod. medie la ha 7,1 chint.).

Secara ocupa 497 ha, cu o productie de 3.204 chint. (prod. medie la ha 6,4 chint.), în valoare de 1 mil. lei.

Hrisca ocupa 131 ha.

Fânetele cultivate si alte culturi furajere ocupa 3.555 ha. Din aceasta suprafata trifoiul ocupa 1.459 ha, cu o productie de 47.801 chint. fân (media la ha 32,7 chint.). Alte fânete cultivate ocupa 2.074 ha, cu o productie de 36.406 chint. fân.

Plantele alimentare ocupa 5.730 ha. Din aceasta suprafata cartofii ocupa 5.188 ha, cu o productie de 178.986 chint. (media la ha 34,5 chint.), în valoare de 22 mil. lei.

Plantele industriale ocupa 555 ha. Din aceasta suprafata cânepa ocupa 428 ha, cu o productie de 1.513 chint. fuior (media la ha 3,5 chint.), si 1.820 chint. samânta.

Vegetatie si culturi diverse. Din suprafata totala a judetului (338.100 ha), ogoarele sterpe ocupa 6.676 ha.

Fânetele naturale ocupa 48.583 ha, cu o productie de 500.404 chint. (prod. medie la ha 10,3 chint.), în valoare de 3 mil. lei.

Pasunile ocupa 21.913 ha.

Padurile ocupa 147.193 ha.

Livezile de pruni ocupa 508 ha.

Alti pomi fructiferi ocupa 1.694 ha.

Cresterea animalelor. În judetul M. se gaseau în anul 1935 :

Cai 11.353, boi 37.345, bivoli 1.175, oi 87.090, capre 8.663, porci 7.456, stupi sistematici 1.267, stupi primitivi 2.632.
 

Industrie. 2 mori sistematice (Viseul de Sus), 1 fabrica de produse fainoase (Sighet), 1 moara de sare, 1 fabrica de gheata, 1 de basmale si saluri, 1 de tricotaje, 1 de carton ondulat si articole de hârtie (toate la Sighet), 1 de extragerea taninului (Viseul de Sus), 3 de tabacarie, 28 de cherestea, 2 de mobile curbate, 2 de perii si de articole de lemn, 1 de maturi, 1 de caramizi si tigle, 1 de nasturi si 1 de sepci (toate la Sighet) si 1 mina de sare la Ocna-Sugatag.

Mentionam si minele de aur si argint ale Asociatiei maramuresene de mine metalice (comuna Butesti), precum si mina de sare CAM de la Ocna –Sugatag. Majoritatea fabricilor de cherestea din judet apartin Casei Autonome a Padurilor Statului.

Cariere de argila la Sighet, piatra calcara pentru fabricarea varului la Bistra, piatra de moara la Glod, piatra de gresie la Viseul de Sus si Valea Viseului.

La sate este dezvoltata industria casnica (covoare si pânze de casa).
 

Comert. Comert dezvoltat cu lemn, vite, piei si fructe. Lemne de foc (fag) se exporta în Ungaria, (7.500-8.000 vagoane anual), lemne de constructie (scânduri, grinzi si alte semi-fabricate de lemn moale) se exporta în Germania, Danzig, Ungaria si Anglia ; parchete de stejar si lemn pentru furnir se exporta în Danzig si Anglia. Un articol special pentru export este lemnul de rezonanta (de molid, cel mai bun din Europa). Exportul de fructe în anii buni ajunge pâna la 500 vagoane (20- 25 milioane lei).

Judetul importa cereale, alimente, textile si materii prime necesare celor câteva fabrici de textile si tricotaje din Sighet.
 

Drumuri. Judetul M. este strabatut de o retea totala de drumuri de 612 km, 336 m împartita astfel :

Drumuri nationale 225 km, 918 m din care o retea de 210 km si 615 m pietruiti sunt întretinuti de Directiunea Generala a Drumurilor, iar orasul Sighet 4 km 153 m.

Drumuri judetene 216 km 156 m, din care Administratia judetului întretine o retea pietruita de 201 km 456m.

Drumuri comunale 170 km 262 m.

Lungimea podurilor este de 4.980,60 m repartizata astfel : poduri nationale 2.114,70 m, judetene 1.962,35 m si comunale 903.55 m.

Prin judet trec 3 drumuri nationale, legând urmatoarele localitati :

•  Câmpulung- Sighet - Carei

•  Sighet – Baia Mare

•  Beclean - Moisei

Cale ferata. Judetul M. este strabatut de o retea totala de cale ferata de

131 km, din care 92 km linii secundare simple si 39 km linii înguste.

Pe lânga liniile de mai sus, exploatate de CFR, mentionam linia particulara Viseu- Valea Babei.

Itinerarii importante : Accelerate : Valea Viseului, Dragos – Voda (Praga).

Statii importante : Valea Viseului, Dragos Voda, Sighet, Sugatag.

Posta, telegraf, telefon. În judetul M. sunt 2 oficii P.T.T de stat (amândoua la Sighet) si 23 oficii autorizate.

Oficii telefonice  la: Sighet, Bacicoiul Mare, Bârsana, Borsa, Costiui, Cuhea, Dragomiresti, Leordina, Moisei, Ocna Sugatag, Petrova, Poeni-de-sub-Munte, Rona deS, Rozavlea, Ruscova, Sapânta, Sacel, Strâmtura, Teceul Mic, Valea Viseului, Viseul de Sus.
 

Statiuni climatice, balneare, turism.
Costiui, statiune balneara, Ocna- Sugatag, statiune balneara, Breb, statiune balneo-climatica, Suligul, ape ferasinoase si bicarbonate, Borsa, statiune balneara modesta, Botiza, statiune balneara de interes local, C raciunesti, statiune balneara modesta, în valea Tisei, la granita cu Ceho- Slovacia, Dragomiresti, statiune balneara de interes local, situata pe valea Izei, Ieud, Valea- Vinului, Viseul-de-Sus.

CULTURA

Stiinta de carte. Dupa rezultatele provizorii ale recensamântului din 1930, populatia judetului, de la 7 ani în sus este de 128.968 locuitori, din care 38,0% sunt stiutori de carte. Dupa sex, proportia este de 45,1% barbati stiutori de carte si 31,4% femei stiutoare de carte. Repartitia locuitorilor dupa gradul de instructie, în procente, este urmatoarea :
 

Gradul de instructie scolara	Mediul urban	Mediul rural
Totalul stiutorilor de carte	100,0	100,0
1.       Extrascolara	5,1	5,5
2.       Primara	68,9	88,2
3.       Secundara	21,4	4,7
4.       Profesionala	1,8	0,9
5.       Universitara	2,0	0,5
6.       Alte scoli superioare	0,5	0,2

Învatamânt. Populatia scolara a judetului M. (între 5-18 ani) a fost în anul 1934 de 42.823 loc. (4.393 mediu urban si 38.430 mediu rural).
 

Scoli secundare. 1 liceu de baieti, 1 liceu de fete, 1 liceu comercial de baieti, 1 liceu comercial de fete, 1 gimnaziu comercial mixt, 1 scoala normala de baieti, 1 gimnaziu de fete romano-catolic, conservator comunal de muzica.

Scoli primare 85, din care 72 rurale si 13 urbane (79 scoli de Stat si 6 confesionale), cu un numar total de 14.898 elevi (2.338 mediu urban si 12.560 mediu rural) si cu 273 învatatori si alt personal didactic (situatia din 1934).

Gradini de copii 8, din care 4 rurale si 4 urbane, 7 de Stat si una confesionala, cu un numar total de 553 copii (270 mediu urban si 283 mediu rural) si cu 11 conducatoare (situatia din 1934).

Institutii culturale. În judetul M. se releva activitatea despartamântului central al « Astrei » cu sediul în orasul Sighet si cu organizatii locale în Iza si Viseu.

Fundatia Culturala Regala « Principele Carol  » are 4 camine culturale.

Liga culturala activeaza în orasul Sighet.

Casa Scoalelor si a Culturii Poporului întretine în judetul M. 19 camine culturale si 5 societati muzicale, adica un total de 24 organizatii culturale, dintre care 13 au personalitate juridica.

În orasul Sighet se mai afla urmatoarele institutii culturale :

Muzeul etnografic al judetului Maramures, 2 biblioteci, Cercul catolic, Cercul civil, 3 societati corale, 4 societati sportive, 2 de vânatoare, 1 de pescuit, 2 cinematografe.

RELIGIE

Confesiuni. Dupa rezultatele provizorii ale recensamântului din 1930, din totalul locuitorilor judetului 53,8% sunt greco-catolici si 5,3% ortodocsi.

Restul populatiei apartine altor consfesiuni.

Biserici si lacasuri de închinaciune. 54 biserici greco-catolice, 21 ortodoxe, 7 biserici romano – catolice, 2 reformate, 9 greco-catolice rutene, 1 casa de rugaciuni baptista si 1 a adventistilor de ziua a 7-a.

1 mânastire ortodoxa în comuna Dragomiresti si câte o mânastire greco-catolica în comunele Giulesti si Moisei.

În orasul Sighet se afla 2 temple, 10 sinagogi si 13 case de rugaciuni izraelite, iar în comunele rurale se afla sinagogi în fiecare comuna cu populatie evreiasca numeroasa.

Institutii bisericesti. Vicariatul greco-catolic al Maramuresului la Sighet, cu 3 protopopiate : al Sighetului, al Izei si al Viseului.

Protopopiatul ortodox, Protopopiatul romano-catolic si Protopopiatul greco-catolic rutean (toate cu resedinta în Sighet).

Judetul M : se afla în eparhia greco-catolica a Episcopiei Maramuresului din Baia-Mare si în eparhia ortodoxa a Vadului.

ADMINISTRAŢIE

Organizare administrativa. Capitala judetului M. este orasul Sighet. Judetul are 1 oras si 58 sate, împartite astfel:
 

•  Plasa Iza- 13 sate

•  Plasa Sighet - 13 sate

•  Plasa Sugatag - 20 sate

•  Plasa Viseu - 12 sate

Organizare judecatoreasca. Un tribunal la Sighet cu : o sectiune, 9 magistrati, 1 prim-procuror si 1 procuror în circumscriptia Curtii de Apel din Oradea.

3 judecatorii la Sighet, Dragomiresti si Viseul de Sus, cu un total de 9 magistrati.

Organizare sanitara. 2 spitale de stat la Sighet (dintre care 1 spital de alienati) si 1 la Viseul de Sus.

În orasul Sighet se mai afla un spital epidemic comunal, 1 dispensar evreesc si sanatoriile particulare « Dr. E. Junger » si « Dr. Sreter ».

Serviciul sanitar al judetului si Serviciul sanitar al orasului Sighet.

Asistenta si prevedere sociala.

Casa Asigurarilor Sociale din Satu Mare are 1 oficiu la Sighet si organizatii medicale la Sighet, Bocicoiul Mare, Petrova, Poenile-de-sub-Munte, Viseul de Sus, Borsa, Ocna- Sugatag, Câmpulung la Tisa, Costiui si Budesti (total 13 medici).

În Sighet mai activeaza: Soc. « Principele Mircea », Soc. « Crucea Rosie », Oficiul I.O.V., Reuniunea femeilor române, Reuniunea femeilor « Altarul », reuniunea Mariana, Societatea femeilor calvine, Cercul fetelor romano-catolice, 1 societate evreiasca de ajutor mutual, Soc. « Joint » si Soc. «  Hicern ».

În oras se mai afla : Casa de ocrotire e batrânilor, Azilul de batrâni romano-catolic, Caminul meseriasilor, Caminul de ucenici, Aziul de batrâni si infirmi izraelit.

PRINCIPALELE AŞEZĂRI

       

          Sighet, capitala judetului - vezi Monografiile oraşelor reşedinţă.

Borsa, sat mare pe valea Viseului. Joaca si rol de târg.

Ocna-Sugatag. Centru de exploatare a sarii, situal la sudul judetului, într-o regiune deluroasa.

Muzica!

Fotbal-Cupa Romaniei: Steaua - Avantul Barsana

Steaua a trecut fără probleme de Bîrsana, 4-0. Duble pentru Răduţ şi Kapetanos

Daca in teren nu a fost un adevarat spectacol fotbalistic chiar daca Steaua a castigat categoric ,insa in tribune a fost un spectacol in adevaratul sens al cuvantului facut de suporterii echipei Avantul Barsana.

Versurile imnului:
Noi suntem din Barsana, mai dorule dor
Noi suntem Brasana, mai dorule dor
Ca sa batem pe Steaua, mai dorule dor
Ca sa le luam cupa, ma dorule dor
Noi om venit ca sa jucam, ma dorule dor
Noi om venit ca sa jucam, ma dorule dor
Steaua s-o eliminam, mai dorule dor
Steaua s-o eliminam, mai dorule dor CHIOTE URLETE
Dupa ce-o sa castigam, mai dorule dor
Dupa ce-o sa castigam, mai dorule dor
Zece goluri sa le dam, mai dorule dor
Zece goluri sa le dam, mai dorule dor

Maramuresu-i-o fală, mai dorule dor
O baga peSteaua-n boală, mai dorule dor
Avem mingea la picior, mai dorule dor
Ne gandim sa va dam gol, mai dorule dor
Hai avantuuuuuul!

Barsana! Barsana! Barsana!Fotbal

Jucatorii maramureseni au insa motive sa fie suparati. Toti jucatorii visau sa schimbe tricourile la finalul meciului. 
Teodor Stefanca, antrenor-jucator a explicat intr-un interviu acordat pentru Evenimentul Zilei cea mai mare nemultumire a echipei. 
"Ar fi fost frumos daca am fi putut sa facem schimb de tricouri cu stelistii dupa meci. Dar, din pacate, nu avem alte tricouri in afara celor pe care le purtam la jocuri", a spus Stefanca. 
O alta dezamagire a celor de la Barsana a fost faptul ca echipa lor nu a putut evolua pe stadionul de acasa, care are doar 250 de locuri. 
"Imi pare rau ca nu s- putut disputa pe un stadion din Maramures. Ar fi fost o sarbatoare pentru tot judetul. Macar pe arena din Ghencea sa fi jucat, deoarece ar fi venit, poate, mai multi maramureseni la meci", a mai spus antrenorul echipei.

Le Train des Carpathians-Valea Vaserului Maramures

Hramul Bisericii din Salistea de Sus Maramures

România, văzută de scriitoarea Caroline Juler

Maramuresul vazut de Marius Matache

Din inimă, despre Maramures

http://www.mariusmatache.ro

Nu credeam ca voi avea atatea de povestit dupa nici doua zile in Maramures. Daca in prima parte am povestit in special de Cimitirul Vesel de la Sapanta, astazi e ziua Sighetului si a Maramuresului rural.

Despre Sighetu Marmatiei stiam foarte putine pana sa ajung aici. Am descoperit un oras mai mare decat aveam eu impresia (as fi estimat o populatie de circa 15-20.000 de locuitori, in 2011, conform wikipedia, avea circa 35.000), cu o diversitate etnica extrem de bogata – romani, maghiari, evrei, ucrainieni, cu o arhitectura extrem de interesanta (nu am facut decat foarte putine poze in oras, dar asta e unul din motivele pentru care ma voi intoarce acolo – foto dreapta – cinematograful din Sighetu Marmatiei) si cu o traditie universitara mai lunga decat mi-as fi imaginat (undeva aproape de 1900), despre care am aflat de la domnul Conf. dr. Marin Ilies.

Daca ajungeti la Sighet, sa nu ratati Muzeul Satului Maramuresean. E o oaza de liniste, e locul unde puteti vedea cate o casa din fiecare sat maramuresean. Printre ele, o casa facuta dintr-un singur stejar (Casa Tivadar – foto stanga), stejar a carui dimensiune mi se pare foarte greu de imaginat. Povestile auzite despre cum se taiau copacii sunt de asemenea fascinante. Copacii se taiau doar iarna si cu foarte multa vreme inainte de a fi folositi pentru case. Cat timp? Pai de obicei cand i se nastea un copil, parintele taia lemnul pentru casa pe care avea sa i-o construiasca atunci cand se va casatori. Acela da lemn bine uscat! Plus morile de apa (va doresc sa le vedeti si mergand), mirosul de fan, aerul curat si o arta a prelucrarii lemnului veche de secole.

De cand eram elev, cand venea vorba de portul popular, expresia tip era se mai intalneste doar in unele comune din Maramures. Eram intr-o grava eroare. In toate satele prin care am trecut pe valea Izei, pe drumul de la Sighetu Marmatiei spre Salistea de Sus, am vazut oameni venind de la biserica imbracati in fuste inflorate si basmale asortate, bluze si camasi albe, barbatii cu pantaloni negri si palarie la fel (pe numele ei tot clop, doar ca nu e cel facut din paie, ci din barson - catifea neagra). Nu stiu daca Dumnezeu tine cont de lungimea hainelor, cert e ca in Maramures fustele femeilor nu sunt pana in pamant, ci deasupra genunchilor si  nu e nimeni indignat de acest fapt la bisericile din zona, ceea ce in sud nu cred ca ar fi valabil. Camasile albe (de care tot nu sunt lamurit din ce sunt facute exact – termenul de panza de casa nu ma satisface) cu dantela, lucrate manual, pot atinge preturi astronomice, dar sa nu ai asa ceva echivaleaza cu a fi un paria in societatea locala. Iar palaria (specifica pentru Valea Izei, pe Valea Marei se poarta clopul) musai trebuie sa fie decorata (“instruțită”) cu o floare roșie (mușcată sau trandafir). Cam ca in poza din dreapta, asa…M-am integrat bine, zic eu!

Cand mergi la biserica in blugi si tricou in Maramures (adica eu – foto stanga), e evident ca nu esti de pe-acolo, iar cum in sat se sarbatorea Hramul Bisericii, am primit sarmale si cozonac. Oamenii din sat gatesc bucate in aceste zile si ii ospateaza pe cei veniti in vizita sau in trecere prin satul lor. Apropos de oameni, maramuresenii nu sunt genul expansiv cand te vad prima oara, sunt politicosi, te poftesc inauntru, dar intai te masoara din ochi si din cuvinte, sa vada cate parale faci. Daca “treci testul”, vei avea tot sprijinul lor si vei fi un norocos sa ai astfel de oameni prieteni.

Nu v-am spus nimic de Barsana. Pe de-o parte, satul este cunoscut ca gazda a celor mai priceputi mesteri ai lemnului. Manastirea, construita undeva pe la mijlocul secolului al 15-lea, este si ea dominata de lemn – poarta, turnul – clopotnita, biserica, altarul de vara (da, duminica slujba se tinea afara, iar curtea era plina de oameni – foto dreapta), casa cu chilii si paraclisul sunt construite in cea mai mare parte din lemn si numai cu mesteri locali. Daca la sfarsitul acestei luni, mai precis pe 30 iunie, va nimeriti in zona, se sarbatoreste hramul bisericii si zau ca n-o sa va para rau.

Am plecat din Maramures doar pentru ca stiam ca ma asteapta un drum lung tare pana la Bucuresti. Pietrosul-Rodnei statea ascuns intr-un nor negru de ploi si grindina, dar am iesit la timp din zona lui de actiune. Stiu ca nu am vazut mai nimic din Maramures, stiu ca mi-ar trebui macar o luna pentru a vedea macar lucrurile importante si macar o viata pentru a intelege regulile acestei lumi. Multumesc inca o data Maria si Mirela pentru ca mi-ati oferit ocazia sa descopar un colt de Rai.

Maramuresul vazut de Marius Matache

Mi-a mers Maramuresul la inima 

 http://www.mariusmatache.ro

V-am spus ca plec sa vizitez Maramuresul si ca e nu doar prima oara cand merg sa cant acolo, ci si prima vizita aici. Astfel ca as fi avut multe lucruri de vazut, si locuri de vizitat, dar timpul a fost foarte, foarte scurt. Cu toate acestea, sunt atatea de spus incat ma vad nevoit sa impart povestea in doua parti. Nu stiu care sunt limitele exacte ale provinciei istorice, unde incepe si unde se termina cu adevarat Maramuresul. Stiu ca dupa Dej incepe padurea si asta mi-a placut. De altfel, asa cum spuneam intr-un interviu, in Maramures mi-a placut in special lemnul, indiferent de forma lui: padurea, portile de lemn, casele (cate mai sunt) acoperite cu dranita. Odata cu padurea a venit si ploaia, una aproape torentiala.

Din Baia Mare nu am apucat sa vad mai nimic. Drumul lung de la Bucuresti la Baia Mare, pana l-am lasat peCristi la Suior, langa Baia Sprie, a facut sa ajung destul de tarziu si a trebuit sa plec rapid spre Isis Cafe, cu o foarte scurta oprire la Casa Pintea, unde am fost cazat. Dupa terminarea concertului, am mers un pic prin Centrul Istoric, dar pret de cateva sute de metri doar. In plus, era deja foarte tarziu, iar a doua zi voiam sa ajung cat mai repede la Sapanta. Asfaltul aproape perfect de la Dej la Baia Mare se transforma intr-unul cam prafuit si cu multe gropi pana la Sighet. Plus serpentinele si urcusul, pentru un drum deloc usor, dar frumos. Acolo incepe Maramuresul dupa prima mea impresie. Paduri intinse (inca, aud ca spre Borsa exploatarea e in toi si fara vreo limitare legala sau morala), munte aspru, oameni arsi de munca in aer liber. Prin sate, inca mai vezi porti de lemn (foto dreapta), unele mai noi, altele mai vechi, unele dantelate cu decoratiuni complicate, altele din lemn simplu. Extrem de putine case traditionale, foarte multe din caramida si acoperite cu tigla metalica sau placi de azbociment, semn ca morosenii au ales confortul in dauna traditiei. Oamenii povestesc ca dranita (sindrila) costa mult si rezista putin. Optimizarea costurilor, deh…

De la Sapanta la Sighet sunt circa 20 de km, drumul bun, ajungi rapid. De fapt, iesi din orasul alta data resedinta de comitat si intri in vesnicia satului romanesc, perturbata pe ici, pe colo, de magazinele secolului 21. Indicatoarele te directioneaza spre Cimitirul Vesel, ansamblu intrat in 2001 in Patrimoniul UNESCO. Probabil cel mai bun lucru ce se putea intampla, pentru ca astfel a fost stopata insertia de cruci de marmura si metal. Si mai probabil in timp util ca sa impiedice aparitia vreunui monument funerar intre crucile de lemn cu epitafuri amuzante si picturi naive.

Se lucreaza acum la reconditionarea crucilor vechi (se slefuiesc, se repicteaza etc.), munca mai grea decat realizarea celor noi, ce se poate realiza doar vara, pentru ca vopseaua sa se usuce, iar ucenicii lui Stan Ioan Patras (realizatorul primelor cruci) sa poata lucra in locuri aerisite si reduce astfel cantitatea de solventi inhalate in timpul picturii. Reconditionarea unei singure fete dureaza circa o saptamana. Picturile naive de pe cruci descriu, alaturi de texte, in special ocupatia decedatilor – cioban, lucrator in lemn (cele mai frecvente), dar si tractorist, gestionarul carciumii din sat sau…membru al partidului comunist (foto dreapta). Mai rar, pe cruce este pictat modul in care a murit “rezidentul” locului de veci – accident de masina, in razboi etc. Mesajele de pe cruci sunt simple, nu va asteptati la cine stie ce haiku sau sonete, de multe ori continand si greseli gramaticale, la fel si pictura, fara vreo valoare artistica remarcabila. Sa nu uitam ca ele sunt realizate de oameni simpli, fara multa scoala sau pregatire artistica. Valoarea sta, indubitabil, in ironia fata de moarte, neobisnuita comparativ cu sobrietatea si doliul specifice altor zone. Pe de alta parte, in momentul in care citesti povestea fiecarui om, vei fi cu atat mai miscat decat de cifrele seci si formule de tip “nu te vom uita niciodata” de pe crucile de marmura.

Manastirea Sapanta – Peri

In cimitir se lucreaza si la o biserica – mare, ca doar noi romanii avem o problema cu marimea – si ea in ton cu cimitirul. Si tot in Sapanta veti gasi si manastirea Sapanta – Peri (foto stanga), cea mai inalta cladire de lemn din Europa (acum intelegeti afirmatia cu marimea?) – turla bisericii are 80 de metri inaltime, la care se adauga cei 8 m ai crucii din varf.

Ma opresc aici cu prima parte a povestirii, urmand sa revin cu povesti despre Sighet, Barsana si cum am devenit salistean.

Manastirea Peri – Maramures (Scurt istoric)

In vechime, teritoriul Perilor era o mosie a dinastiei voievodale a Dragosestilor.
Fara a avea o confirmare scrisa, se pare ca pe la inceputul secolului XIII, in localitatea Peri exista o modesta asezare monahala. Din aceasta sihastrie a luat fiinta manastirea din Perii Maramuresului. Ioanichie Balan spune ca "fara indoiala, in vatra satului Peri sau in apropiere, exista o mica sihastrie inca pe la sfarsitul secolului al XIII-lea, intretinuta de inaintasii lui Dragos Voda, cu hramul Sfantul Arhanghel Mihail, protectorul acestei familii boieresti". Intr-un studiu intitulat "SfantulGhelasie de la Ramet"' Inalt Prea Sfintitul Andrei Arhiepiscopul de Alba Iulia, vorbind despre Manastirea Ramet, arata ca "Traditia leaga intemeierea manastirii si de activitatea ieromonahilor Romulus si Ghenadie care, plecand de aici in 1215, ar fi pus temelia manastirii Sfantul Mihail din Perii Maramuresului".
In prima jumatate a secolului al XIV-lea, comunitatile isihastre din zona s-au grupat la sihastria Peri, pe care Dragos Voda si fratele sau Drag din Bedeu au inzestrat-o cu mosii si alte bunuri si au construit o biserica, purtand hramul vechii sihastrii: Sfantul Arhanghel Mihail. Manastirea astfel constituita, a cunoscut o remarcabila ascensiune si avea sa joace un rol important in istoria Bisericii Ortodoxe Romane din Maramures si din inca sapte tinuturi.
Dupa venirea lui Bogdan Voda la tronul Moldovei, fratii Balcu si Drag au condus Tara Maramuresului in calitate de voievozi timp de 30 de ani. Dorind sa intemeieze la nord de Carpati o tara romaneasca independenta, dupa modelul Tarii Romanesti si a Moldovei, acestia au actionat ca pentru inceput cea mai importanta institutie a neamului romanesc de aici, Biserica Ortodoxa, sa nu fie supusa vreunei episcopii straine. La Constantinopol, au obtinut din partea patriarhului Antonie al IV-lea ridicarea Manastirii Sfantul Arhanghel Mihail din Peri la rangul de Stavropighie Patriarhala, cu drept de jurisdictie asupra bisericilor din Maramures si a inca sapte tinuturi, devenind astfel pentru cateva secole, o puternica institutie a dreptei credinte. Egumenul Pahonie, ruda apropiata a lui Dragos Voda, a fost investit cu atributii episcopale.
Cele 8 tinuturi care s-au aflat sub jurisdictia Stavripighiei Patriarhale de la Peri au fost Maramuresul, Salajul,Arva,Ugocea,Beregul,Ciceul,Ungurasul si Almasul Bihorean.
La 13 August 1391, printr-o diploma patriarhala, Manastirea Peri a fost instituita cu atribute episcopale, avandu-l ca prim episcop pe Simion Moldoveanul.
Manastirea Peri a devenit un adevarat centru de spiritualitate romaneasca. Aici a functionat o scoala teologica unde erau pregatiti preoti ce urmau sa slujasca in bisericile din acest spatiu romanesc. Calugari cu multa rabdare copiau caligrafic carti de slujba si de invatatura pentru preoti. Au fost de asemenea si calugari cunoscatori de limbi straine, care au facut traduceri de carti in limba romana. Intre acestea se numara si "Legenda Duminicii", care a fost tradusa in limba romana in anul 1391 si dupa parerea unor specialisti, acesta este cel mai vechi text scris in limba romana dintre cele care s-au pastrat si au fost descoperite. Aici au fost scrise renumitele Texte rotacizante.
Aici s-a trudit mult pentru introducerea limbii romane in biserica. Tot aici s-au tradus pentru intaia oara carti din Biblie. S-au pastrat dintre acestea Faptele Apostolilor, iar din Epistolele Sobornicesti Epistola Sfantului Apostol Iacob, Epistola soborniceasca intaia a Sfantului Apostol Petru, Epistola soborniceasca a doua Sfantului Apostol Petru, cele patru scrieri care au constituit cartea numita "Codicele Voronetean". Apoi s-a tradus Psaltirea Scheiana, Psaltirea Voroneteana si Psaltirea Hurmuzacki. Poate ca s-au tradus si alte carti, dar manuscrisele lor s-au pierdut.
"Mare si sfanta ramane aceasta lucrare de traducere, pentruca de atunci Dumnezeu a inceput sa vorbeasca in limba romana cu neamul nostru", ne spune Prof.Dr.Nutu Rosca in lucrarea sa monografica "Manastirea Sapanta-Peri" lucrare de referinta, din care am extras cea mai mare parte a informatiilor expuse pe acest site.
La manastirea Peri a existat si o tipografie, in care s-au tiparit cateva carti. Se stie ca in anul 1696 s-au tiparit aici in limba romana doua carti importante pentru biserici: Evanghelia si Molitvelnicul, de catre tipograful Svoipold Fiol. Tot atunci s-au mai tiparit trei lucrari in limba slavona: Bucvarul,Penticostarul si Triodul.
Existenta Manastirii Peri a fost curmata in anul 1703, in timpul rascoalei antihapsburgice condusa de Francisc Rakoczi al II-lea. Episcopul si calugarii au fost alungati, teritoriile si bunurile au fost confiscate de regimul maghiar, cladirile anexe au fost distruse, biserica a fost arsa din temelii iar zidurile ramase in picioare au fost demolate.
Ce nu au stiut atunci asupritorii, este ca un astfel de loc nu poate fi desfiintat... Chiar daca fizic au distrus cladirile, chiar daca oamenii au plecat in alte parti, acel lacas a ramas sfant in inima si constiinta romanilor si avea sa renasca din cenusa peste ani in Sapanta, la mica departare de locul unde vremelnic a vegheat la pastrarea tezaurului de credinta a poporului Roman!

Astazi, localitatea Peri este cuprinsa intre granitele Ucrainei. In dreapta Tisei, intr-un peisaj incantator cu multe livezi, localitatea Peri se invecineaza cu localitatile Apsa de Jos la est, Stramba la nord si Tarasul la vest. Catre sud, este marginita de raul Tisa, la mica distanta de Sapanta.

Multi nu stiu ca in evul mediu Maramuresul era cat pe-aci sa fie inca o tara romaneasca independenta, dupa modelul Tarii Romanesti si al Moldovei. Nu a fost sa fie. Tot ce s-a pastrat, vremelnic, din acel magnific proiect a fost legendara manastire din Peri, de pe malul drept al Tisei, care astazi renaste pe malul stang, la Sapanta.

Iertare pentru Dragos Voda

Cu lecturi dupa Ureche cronicarul, romanticii nostri din veacul al XIX-lea instituisera un adevarat cult pentru Dragos Voda, socotit descalecatorul Tarii Moldovei. Mii si mii de scolari au invatat pe de rost celebrele versuri ale lui Vasile Alecsandri: "Dragos, mandru ca un soare, / A plecat la vanatoare. / Ghioaga si sageata lui / Fac pustiul codrului" s.a.m.d.
Dezamagirea a fost mare cand s-a descoperit ca Dragos cucerise Moldova in numele regelui Ungariei, caruia ii era vasal. S-a dovedit ca adevaratul intemeietor al Moldovei independente a fost Bogdan Voda, care i-a si alungat de acolo pe urmasii lui Dragos. Totusi, istoria Dragosestilor nu e atat de simpla. Astfel, in vechime, teritoriul Perilor, din dreapta Tisei, era o mosie a respectivei familii voievodale. Fara a exista o confirmare scrisa, se pare ca pe la sfarsitul veacului al XII-lea sau la inceputul celui de-al XIII-lea la Peri se infiintase o sihastrie, intretinuta de strabunii lui Dragos, cu hramul Arhanghelului Mihail, protectorul acestei familii. Traditia Manastirii Ramet leaga intemeierea acestui sfant lacas de lucrarea ieromonahilor Romulus si Ghenadie, care ar fi plecat de aici, la leatul 1215, punand temelia Manastirii Sfantul Mihail din Perii Maramuresului. Cert e ca in prima jumatatea veacului al XIV-lea comunitatile isihaste de pe Tisa Superioara s-au grupat la Sihastria Peri, pe care Dragos Voda si fratele sau Drag din Bedeu au inzestrat-o cu mosii si alte bunuri, inaltand o biserica, dandu-i acelasi hram ca al vechii sihastrii. Astfel constituita, manastirea avea sa joace un rol de frunte in istoria Bisericii Ortodoxe Romane din Maramures si din inca sapte tinuturi.

Pentru libertatea Maramuresului

Dupa venirea lui Bogdan Voda la tronul Moldovei, fratii Balcu si Drag au condus Tara Maramuresului, ca voievozi, vreme de 30 de ani. Luandu-l ca exemplu pe Bogdan, au vrut sa intemeieze si ei, la nord de Carpati, o tara romaneasca independenta. In acest scop, pentru inceput, ei au actionat ca importanta institutie a romanilor de aici, Biserica Ortodoxa, sa nu fie supusa vreunei episcopii straine. Asa au obtinut din partea patriarhului Antonie al IV-lea al Constantinopolului ridicarea Manastirii Sfantul Arhanghel Mihail din Peri la treapta de Stavropighie Patriarhala, cu drept de jurisdictie asupra bisericilor din Maramures si a inca sapte tinuturi. Egumenul Pahomie, ruda apropiata a lui Dragos Voda, a fost investit cu atributii episcopale. Cele opt tinuturi care s-au aflat sub jurisdictia Stavropighiei de la Peri au fost: Maramuresul, Salajul, Arva, Ugocea, Beregul, Ciceul, Ungurasul si Almasul Bihorean.
Pe 13 august 1391, printr-o diploma patriarhala, Manastirea Peri a fost instituita cu atribute episcopale, avandu-l ca intai episcop pe Simion Moldoveanul.

"Dumnezeu a inceput sa vorbeasca in limba romana"

Manastirea Peri a ajuns un adevarat centru de spiritualitate romaneasca. Aici a functionat o scoala unde erau pregatiti preoti ce urmau sa slujeasca in bisericile din acest spatiu romanesc. Monahi rabdatori copiau caligrafic carti de slujba si de invatatura pentru preoti. Unii stiau si limbi straine si au tradus carti in limba romana. Printre acestea se numara si "Legenda Duminicii", talmacita in romaneste in anul 1391; dupa opinia unor specialisti, acesta este cel mai vechi text scris in limba romana dintre cele pastrate si descoperite. Tot aici au fost scrise si renumitele Texte Rotacizante.
Aici s-a lucrat mult pentru introducerea limbii romane in biserica. La Peri s-au tradus pentru prima oara carti din Biblie, dintre care unele s-au pastrat. Tot la Peri s-au scris cele patru parti ale celebrului "Codice Voronetean". Apoi s-au tradus Psaltirea Scheiana, Psaltirea Voroneteana, Psaltirea Hurmuzachi s.a.
"Mare si sfanta ramane aceasta lucrare de traducere, pentru ca de atunci Dumnezeu a inceput sa vorbeasca in limba romana cu neamul nostru", scrie prof. dr. Nutu Rosca in monografia "Manastirea Sapanta-Peri", citat de parintele Grigore Lutai, care, preluand istoricul manastirii din aceasta lucrare, ni l-a transmis noua. Dar din dar se face!
La Manastirea Peri a functionat si o tipografie in care s-au tiparit cateva carti, printre care doua in romana si trei in slavona.
Existenta Manastirii Peri a fost curmata in anul 1703, pe vremea rascoalei antihabsburgice conduse de Francisc Rakoczi al II-lea. Episcopul si calugarii au fost alungati, teritoriile si bunurile lor au fost confiscate de regimul maghiar, cladirile anexe au fost distruse, biserica a fost arsa din temelii iar zidurile ramase in picioare au fost daramate.
Astazi, prin grija parintelui Grigore Lutai de la biserica din Sapanta, se doreste reinvierea vestitei manastiri. Ea va fi amplasata intr-un parc dendrologic, intr-o padure seculara. Biserica, asezata pe un soclu de piatra, va fi construita in stil maramuresean, din lemn masiv de stejar. Impresionanta turla de aproape 78m face ca edificiul sa fie cea mai inalta biserica de lemn din Europa.

Maramures is a rural fairytale!

Romania: Maramures is a rural fairytale

Sarah Shuckburgh travels through space and time to Maramures and an ancient Romanian way of life.

Romania: Maramures is a rural fairytale 

By Sarah Shuckburgh

2:09PM BST 29 May 2013

5 Comments

I wake to the sound of crowing, clanking and lowing. As chickens peck in the dust just beneath my window, a dozen cows are shuffling through the village, their bells a discordant jangle. At each house, another cow joins the throng. Like a dog-walker or childminder, one villager is taking his neighbours' cows off for a day's grazing.

This is the village of Hoteni in Maramures, one of the remotest corners of the European Union, where villagers have preserved a way of life which most of the continent cast off centuries ago. Too far from Bucharest for its identity to be crushed by Ceausescu, this isolated part of Romania has clung to its rural heritage and to its unspoilt pastures and forests. Visiting Maramures is an extraordinary experience, like walking into a fairy tale or stepping back into medieval Europe.

Hoteni sits among hillsides of poplar, beech and flowering ash. Beyond, lie snow-covered Carpathian peaks and spruce forests where bears and wolves still roam. Here, in the Land of Wood, traditional houses are made of timber, with steep shingled roofs, dovetail joints, wooden pegs and no nails. Gates are enormous, topped by a shingle roof, and with intricate woodcarvings of ropes, suns and wolves' teeth to protect the family from harm. Every household has its own well, neatly hoed rows of vegetables and colourful pots and pans dangling from a tree, a local custom which began as a practical way to store cooking utensils in a home with no cupboards.

I am staying in a traditional Maramures house. Although my hosts married decades ago, the wife's trousseau is prominently displayed – layers of hand-woven blankets and embroidered linen hang from the ceiling on wooden poles. Next to a ceramic stove, a bed is heaped with more blankets and cushions. Above the dining table, sacred icons are draped with white scarves.

Romanian villagers still use horse-drawn carts, coffin-shaped with rubber wheels. I watch as a husband and wife haul a wooden wagon into the road, harness their horse with a bridle hung with lucky red tassels, and then, perching on a plank balanced across the cart, bump off towards their field.

Following a stony track, I stroll to the neighbouring village of Breb. It is a magical walk, silent except for crickets chirruping, birds singing and hens clucking. Everywhere, wild flowers grow with irrepressible exuberance – a glorious, waist-high tangle, unchecked by chemical sprays, filling verges, meadows and orchards of plum, apple and morello cherry.

It is the haymaking season. In Maramures hay is still made by hand, cut with scythes, turned using home-made wooden pitchforks, draped over wooden railings to dry, and formed into lanky haystacks around timber posts. Whole families are at work – men scything with rhythmic swings, stopping to sharpen blades on a whetstone; women and children tossing hay. Several times, I have to step into the bank of cow-parsley and dog-roses as a cart passes, its sloping sides hidden by a tower of hay.

Breb is a maze of dirt tracks, with enormous carved gates leading to small wooden houses, two of them restored by the Mihai Eminescu Trust, which the Prince of Wales supports. As I walk through tall buttercups into a farmyard, a woman in gathered skirt and headscarf is preparing food above an open fire. Chickens peck and tethered dogs leap towards me. A young girl looks up from the well where she is drawing water. Her sister is washing clothes in a shallow bowl. They speak a few words of French.

In an open-sided barn sits their grandfather, an old woodcarver, surrounded by half-completed headstones, babies' cribs, decorated spoons, cups and crucifixes – all made from interlocking pieces of wood, with no nails. Pointing to some tattered diplomas, he sighs that in the good old days of Ceausescu, the state valued traditional crafts and woodcarvers were well paid, but no longer.

In nearby Sârbi, a gushing stream has been ingeniously channelled to provide a water-powered thresher, a washing machine which tumbles clothes in a churning pool, and a thumping device in which heavy wooden beams pummel hot, wet sheep's wool into felt for coats, waistcoats and blankets. Several men, dressed in thick felt trousers, wide belts and tiny funnel-shaped hats with ribbons, are sitting by the watermill drinking plum brandy.

This isn't the threshing season or the felt-pummelling season, but it is the distilling season. At the village still, a woman works on her crochet while her plums are turned into brandy. Three men tend the fire, turn a handle to stop the mixture sticking, and, most importantly, sample the juice dripping into a bucket. For stronger, purer horinca, the distilling process will be repeated. Another man is carving tiny plum-wood ladders to fit inside bottles. When brandy is added, the swollen wood turns the alcohol golden, and adds a plummy flavour.

Religion is hugely important here. There are nearly 100 wooden churches in Maramures, eight of them Unesco World Heritage Sites. The village of Ieud, in the beautiful Iza valley, has a 14th-century church made of fir wood, with a traditional spindly, shingled spire. Inside, the wooden walls are decorated with 17th-century paintings, a mix of Byzantine and folk art with biblical quotations in Cyrillic script. At the altar, villagers are praying, crossing themselves repeatedly, touching icons and kissing the carpet beneath them.

Nearby is a charming folk museum – an old house crammed with handmade wooden implements. The custodian is a gold-toothed woman in traditional gathered skirt, white blouse and headscarf. She shows me how hemp is harvested, soaked in the river, beaten with wood, carded, spun, washed, and wound on to spools for weaving. A photograph of her wedding in the winter of 1972 shows bride and groom in bulky felt and sheepskin clothes, home-made outfits which are now in the museum.

Returning to Hoteni, I watch the cows plodding back from their grazing. In June, they will move to mountain pastures for the summer, with a cowherd to make each day's milk into soft white cheese, and to guard the cattle from bears and wolves. But this evening, each cow turns into its own yard, as the villagers sit chatting on benches outside their high wooden gates.

The next day is Sunday, a day of rest from haymaking. As I leave, the road fills with villagers, many in traditional costume, walking to church. Friendly voices call "Drum bun" – good journey. A young man waves to me as he polishes his shiny Chrysler. He tells me that he spent $4,000 shipping the car from the United States for just three weeks, to show his family. He hopes soon, as further proof of his success abroad, to be able to demolish his parents' old wooden house and carved gates, and replace them with plastic and concrete.

Many younger villagers are keen to escape what they feel is a backward rural life. Many older ones mourn the loss of collective farms and guaranteed wages. Twenty-three years after the overthrow of Ceausescu's regime, Romanians still have a corrupt, inefficient government. Health care, sanitation and education are chronically underfunded. Thousands of jobs vanished after the revolution, and the unemployed now eke out a subsistence living from strips of land, unable to sell produce because of exacting EU laws.

But despite poverty and physical hardship, this remarkable region has maintained qualities that have been lost forever elsewhere in Europe. Maramures was too remote to be invaded by the Romans, who gave Romania its name, and since antiquity it has proudly maintained its unique culture. I shall never forget my visit – the wild flowers and birdsong, haymaking and horses and carts, festivals and faith, woodcarving and other crafts, evoking a time when life was hard, but also calmer, simpler, slower, richer.

GETTING THERE

British Airways (ba.com) flies from Heathrow to Bucharest from £196 return. Wizz Air (wizzair.com) flies from Luton to Cluj-Napoca in Maramures, from £50 return.

PACKAGES

The Ultimate Travel Company (020 3051 8098;theultimatetravelcompany.co.uk) can arrange an eight-day stay in Romania from £1,703 per person. The price includes a night in Bucharest at the Hotel Residence Domenii Plaza, a short flight to Baia Mare and private transfer to Hoteni, then a five-night stay at Popica’s Guesthouse with an English-speaking guide and private car and driver throughout. The final night is spent travelling first class on the overnight train from Baia Mare to Bucharest. The price also includes a return flight from Heathrow to Bucharest, most meals and private sightseeing.

THE INSIDE TRACK

• The best time to travel is May to the end of October, especially spring and autumn.

• If you are staying with a local family, you might like to give a small present – a British delicacy, say: chocolates, biscuits or something that the host can use or display in her kitchen. In Ceausescu’s time, the best presents were a good bar of soap or coffee, and these are still appreciated.

•  Locals enjoy being photographed, and will hope to be sent the picture. Be sure to write down names and addresses and remember to post photographs when you get home.

• Books to read when you’re there include William Blacker’s Along the Enchanted Way: A Story of Love and Life in Romania; and for less up-to-date accounts: Dervla Murphy’s Transylvania and Beyond; Patrick Leigh Fermor’s Between the Woods and the Water.

• This is not the place to hire a car or to drive you own car. Roads are notoriously dangerous, directions are difficult, and maps are few.

• Avoid taxis in Bucharest. A certain rip-off.

THINGS TO SEE IN MARAMURES

• Go to a service in one of the beautiful wooden churches, to see locals in their Sunday best – many women wear traditional costumes of embroidered blouses and skirts and felt aprons. The Orthodox service lasts about two hours, but it isn’t rude to pop in for a few minutes. Your presence will be appreciated, and the congregation will feel proud and pleased that a Western traveller is interested in their traditions.

•  Visit a peasant market to see the local trade in grain, chickens and pigs. The Thursday market at Ocna Sugatag was where William Blacker describes buying a scythe.

•  Listen to live Maramures folk music, which is different from that in the rest of Romania.

•  Pipas Museum near Sighetu Marmatiei. A fascinating private collection of icons, furniture, lace and textiles. You will need a guide who can translate.

• The Ethnographic Museum in Cluj has an excellent collection of Transylvanian rural tools and artefacts.

• The Merry Cemetery, in the village of Sapanta, has colourful headstones on which the deceased’s lives are painted in naive style.

• The painted churches of Bucovina (a six-hour drive from Maramures) with 15th and 16th-century Byzantine frescoes. Not to be missed.

• The Museum of Arrested Thought, in Sighetu Marmatiei near the border with Ukraine. In communist times, this was a prison where many dissidents died. Elie Wiesel, Holocaust survivor and Nobel Peace Prize winner, was born here, and the museum commemorates his life.

WHAT TO BRING HOME

Anything made of wood, such as spoons, a cross-shaped stamp for holy bread, plum brandy (horinca), handmade rugs, traditional hats, red tassels and bells for your horse’s reins, honey, painted eggs from Bucovina.

THE BEST HOTELS

In Maramures, the best places to stay are in private homes. If you don’t want to stay with local families, try the inexpensive three-star Hotel Marmatia (0040 372 721210; hotelmarmatia.ro; doubles from £44).

Hotel Victoria, Cluj £

There are no outstanding hotels in Cluj, but this three-star is the best, and very central. The traffic can be noisy, so ask for a room at the back, not on the street (264 597963; hotelvictoriacluj.ro; doubles from £40).

Hotel Opera, Bucharest £

This three-star is a good little budget choice in Brezoianu Street in the main “Sector 1” part of the city (213 124855; hotelopera.ro; doubles from £55).

Grand Hotel Continental, Bucharest £££

This five-star is one of the city’s standout hotels, in a good location on Victoriei Avenue (372 010300; grandhotelcontinental.ro; doubles from £94).

THE BEST RESTAURANTS

In Maramures, the best idea is to eat with local hosts in private houses. Your guide can fix lunches with different people in different villages: “restaurants” are few and far between, but in Sighetu Marmatiei try Casa Iurca (14 Dragos-Voda Street; 262 318882; casaiurca.ro), and Restaurant Roata (264 592022; restaurant-roata.ro) in Cluj.

You may have a meal or two to find in Bucharest, in which case try the traditional food in Terasa Doamnei (9, Str Doamnei; 213 146481;terasadoamnei.ro).

Informatii!

Tabără de vară gratuită în Maramureş, pentru elevi şi profesori

1

0

0

0

0

 

Ca în fiecare an din ultimii paisprezece, Fundaţia Academia Civică condusă de Ana Blandiana şi Romulus Rusan organizează la Sighet (jud. Maramureş), în colaborare cu Ministerul Educaţiei şi cu Fundaţia Konrad Adenauer, o şcoală de vară destinată elevilor şi profesorilor cu preocupări legate de istoria recentă a României.

Înscrierea la cursurile Şcolii de Vară, care se vor desfăşura anul acesta între 11 şi 18 iulie, este gratuită, singura cerinţă fiind ca doritorii să trimită un eseu tematic pe adresa Fundaţiei Academia Civică.

Elevii au de trecut o probă de imaginaţie: să-şi imagineze cum le va fi viaţa peste 10 ani şi să descrie la timpul trecut, în trei - cinci pagini ca de jurnal intim, "ce au făcut" în ziua de 25 martie 2021, încadrându-şi povestea în contextul social şi politic al acelei zile de peste un deceniu. Pentru profesori tema concursului este "Ce ar trebui să cuprindă un proiect didactic referitor la deportările în Bărăgan".

Lucrările pot fi trimise prin poştă, pe adresa Fundaţiei Academia Civică, Bucureşti, OP 22, CP 216, sau prin e-mail la adresa acivica@memorialsighet.ro, până la data de 1 mai.

Eseurile vor fi jurizate de reprezentanţi ai Fundaţei Academia Civică, ai Fundaţiei Konrad Adenauer şi ai Ministerului Educaţiei.

Orice informaţii suplimentare se pot obţine de la Fundaţia Academia Civică, tel. 021.312.98.52, fax 021.312.58.54, e-mail acivica@memorialsighet.ro, sitewww.memorialsighet.ro.

Cheltuielile de transport, cazarea şi masa pentru elevi vor fi suportate de Fundaţia Konrad Adenauer, iar diurna, cazarea şi cheltuielile de transport pentru profesori vor fi suportate de Ministerul Educaţiei.

Şcoala de Vară de la Sighet se desfăşoară anual la Memorialul Victimelor Comunismului, amenajat la iniţiativa Academiei Civice în clădirea fostei închisori comuniste în care au fost încarcerate elitele politice, universitare şi teologice ale României, între anii 1948 - 1964.

La Sighet au fost exterminaţi, între mulţi alţii, Iuliu Maniu, preşedintele PNŢ, istoricul Gheorghe Brătianu, patru episcopi greco-catolici, zeci de profesori universitari, foşti miniştri în guvernele interbelice, generali, scriitori, dar şi ţărani simpli.

Adrian Criş