vineri, 31 mai 2013

Maramures is a rural fairytale!

Romania: Maramures is a rural fairytale

Sarah Shuckburgh travels through space and time to Maramures and an ancient Romanian way of life.

Romania: Maramures is a rural fairytale
Romania: Maramures is a rural fairytale 
I wake to the sound of crowing, clanking and lowing. As chickens peck in the dust just beneath my window, a dozen cows are shuffling through the village, their bells a discordant jangle. At each house, another cow joins the throng. Like a dog-walker or childminder, one villager is taking his neighbours' cows off for a day's grazing.
This is the village of Hoteni in Maramures, one of the remotest corners of the European Union, where villagers have preserved a way of life which most of the continent cast off centuries ago. Too far from Bucharest for its identity to be crushed by Ceausescu, this isolated part of Romania has clung to its rural heritage and to its unspoilt pastures and forests. Visiting Maramures is an extraordinary experience, like walking into a fairy tale or stepping back into medieval Europe.
Hoteni sits among hillsides of poplar, beech and flowering ash. Beyond, lie snow-covered Carpathian peaks and spruce forests where bears and wolves still roam. Here, in the Land of Wood, traditional houses are made of timber, with steep shingled roofs, dovetail joints, wooden pegs and no nails. Gates are enormous, topped by a shingle roof, and with intricate woodcarvings of ropes, suns and wolves' teeth to protect the family from harm. Every household has its own well, neatly hoed rows of vegetables and colourful pots and pans dangling from a tree, a local custom which began as a practical way to store cooking utensils in a home with no cupboards.
I am staying in a traditional Maramures house. Although my hosts married decades ago, the wife's trousseau is prominently displayed – layers of hand-woven blankets and embroidered linen hang from the ceiling on wooden poles. Next to a ceramic stove, a bed is heaped with more blankets and cushions. Above the dining table, sacred icons are draped with white scarves.
Romanian villagers still use horse-drawn carts, coffin-shaped with rubber wheels. I watch as a husband and wife haul a wooden wagon into the road, harness their horse with a bridle hung with lucky red tassels, and then, perching on a plank balanced across the cart, bump off towards their field.
Following a stony track, I stroll to the neighbouring village of Breb. It is a magical walk, silent except for crickets chirruping, birds singing and hens clucking. Everywhere, wild flowers grow with irrepressible exuberance – a glorious, waist-high tangle, unchecked by chemical sprays, filling verges, meadows and orchards of plum, apple and morello cherry.
It is the haymaking season. In Maramures hay is still made by hand, cut with scythes, turned using home-made wooden pitchforks, draped over wooden railings to dry, and formed into lanky haystacks around timber posts. Whole families are at work – men scything with rhythmic swings, stopping to sharpen blades on a whetstone; women and children tossing hay. Several times, I have to step into the bank of cow-parsley and dog-roses as a cart passes, its sloping sides hidden by a tower of hay.
Breb is a maze of dirt tracks, with enormous carved gates leading to small wooden houses, two of them restored by the Mihai Eminescu Trust, which the Prince of Wales supports. As I walk through tall buttercups into a farmyard, a woman in gathered skirt and headscarf is preparing food above an open fire. Chickens peck and tethered dogs leap towards me. A young girl looks up from the well where she is drawing water. Her sister is washing clothes in a shallow bowl. They speak a few words of French.
In an open-sided barn sits their grandfather, an old woodcarver, surrounded by half-completed headstones, babies' cribs, decorated spoons, cups and crucifixes – all made from interlocking pieces of wood, with no nails. Pointing to some tattered diplomas, he sighs that in the good old days of Ceausescu, the state valued traditional crafts and woodcarvers were well paid, but no longer.
In nearby Sârbi, a gushing stream has been ingeniously channelled to provide a water-powered thresher, a washing machine which tumbles clothes in a churning pool, and a thumping device in which heavy wooden beams pummel hot, wet sheep's wool into felt for coats, waistcoats and blankets. Several men, dressed in thick felt trousers, wide belts and tiny funnel-shaped hats with ribbons, are sitting by the watermill drinking plum brandy.
This isn't the threshing season or the felt-pummelling season, but it is the distilling season. At the village still, a woman works on her crochet while her plums are turned into brandy. Three men tend the fire, turn a handle to stop the mixture sticking, and, most importantly, sample the juice dripping into a bucket. For stronger, purer horinca, the distilling process will be repeated. Another man is carving tiny plum-wood ladders to fit inside bottles. When brandy is added, the swollen wood turns the alcohol golden, and adds a plummy flavour.
Religion is hugely important here. There are nearly 100 wooden churches in Maramures, eight of them Unesco World Heritage Sites. The village of Ieud, in the beautiful Iza valley, has a 14th-century church made of fir wood, with a traditional spindly, shingled spire. Inside, the wooden walls are decorated with 17th-century paintings, a mix of Byzantine and folk art with biblical quotations in Cyrillic script. At the altar, villagers are praying, crossing themselves repeatedly, touching icons and kissing the carpet beneath them.
Nearby is a charming folk museum – an old house crammed with handmade wooden implements. The custodian is a gold-toothed woman in traditional gathered skirt, white blouse and headscarf. She shows me how hemp is harvested, soaked in the river, beaten with wood, carded, spun, washed, and wound on to spools for weaving. A photograph of her wedding in the winter of 1972 shows bride and groom in bulky felt and sheepskin clothes, home-made outfits which are now in the museum.
Returning to Hoteni, I watch the cows plodding back from their grazing. In June, they will move to mountain pastures for the summer, with a cowherd to make each day's milk into soft white cheese, and to guard the cattle from bears and wolves. But this evening, each cow turns into its own yard, as the villagers sit chatting on benches outside their high wooden gates.
The next day is Sunday, a day of rest from haymaking. As I leave, the road fills with villagers, many in traditional costume, walking to church. Friendly voices call "Drum bun" – good journey. A young man waves to me as he polishes his shiny Chrysler. He tells me that he spent $4,000 shipping the car from the United States for just three weeks, to show his family. He hopes soon, as further proof of his success abroad, to be able to demolish his parents' old wooden house and carved gates, and replace them with plastic and concrete.
Many younger villagers are keen to escape what they feel is a backward rural life. Many older ones mourn the loss of collective farms and guaranteed wages. Twenty-three years after the overthrow of Ceausescu's regime, Romanians still have a corrupt, inefficient government. Health care, sanitation and education are chronically underfunded. Thousands of jobs vanished after the revolution, and the unemployed now eke out a subsistence living from strips of land, unable to sell produce because of exacting EU laws.
But despite poverty and physical hardship, this remarkable region has maintained qualities that have been lost forever elsewhere in Europe. Maramures was too remote to be invaded by the Romans, who gave Romania its name, and since antiquity it has proudly maintained its unique culture. I shall never forget my visit – the wild flowers and birdsong, haymaking and horses and carts, festivals and faith, woodcarving and other crafts, evoking a time when life was hard, but also calmer, simpler, slower, richer.

GETTING THERE

British Airways (ba.com) flies from Heathrow to Bucharest from £196 return. Wizz Air (wizzair.com) flies from Luton to Cluj-Napoca in Maramures, from £50 return.
PACKAGES
The Ultimate Travel Company (020 3051 8098;theultimatetravelcompany.co.uk) can arrange an eight-day stay in Romania from £1,703 per person. The price includes a night in Bucharest at the Hotel Residence Domenii Plaza, a short flight to Baia Mare and private transfer to Hoteni, then a five-night stay at Popica’s Guesthouse with an English-speaking guide and private car and driver throughout. The final night is spent travelling first class on the overnight train from Baia Mare to Bucharest. The price also includes a return flight from Heathrow to Bucharest, most meals and private sightseeing.
THE INSIDE TRACK
  • The best time to travel is May to the end of October, especially spring and autumn.
  • If you are staying with a local family, you might like to give a small present – a British delicacy, say: chocolates, biscuits or something that the host can use or display in her kitchen. In Ceausescu’s time, the best presents were a good bar of soap or coffee, and these are still appreciated.
  •  Locals enjoy being photographed, and will hope to be sent the picture. Be sure to write down names and addresses and remember to post photographs when you get home.
  • Books to read when you’re there include William Blacker’s Along the Enchanted Way: A Story of Love and Life in Romania; and for less up-to-date accounts: Dervla Murphy’s Transylvania and Beyond; Patrick Leigh Fermor’s Between the Woods and the Water.
  • This is not the place to hire a car or to drive you own car. Roads are notoriously dangerous, directions are difficult, and maps are few.
  • Avoid taxis in Bucharest. A certain rip-off.
THINGS TO SEE IN MARAMURES
  • Go to a service in one of the beautiful wooden churches, to see locals in their Sunday best – many women wear traditional costumes of embroidered blouses and skirts and felt aprons. The Orthodox service lasts about two hours, but it isn’t rude to pop in for a few minutes. Your presence will be appreciated, and the congregation will feel proud and pleased that a Western traveller is interested in their traditions.
  •  Visit a peasant market to see the local trade in grain, chickens and pigs. The Thursday market at Ocna Sugatag was where William Blacker describes buying a scythe.
  •  Listen to live Maramures folk music, which is different from that in the rest of Romania.
  •  Pipas Museum near Sighetu Marmatiei. A fascinating private collection of icons, furniture, lace and textiles. You will need a guide who can translate.
  • The Ethnographic Museum in Cluj has an excellent collection of Transylvanian rural tools and artefacts.
  • The Merry Cemetery, in the village of Sapanta, has colourful headstones on which the deceased’s lives are painted in naive style.
  • The painted churches of Bucovina (a six-hour drive from Maramures) with 15th and 16th-century Byzantine frescoes. Not to be missed.
  • The Museum of Arrested Thought, in Sighetu Marmatiei near the border with Ukraine. In communist times, this was a prison where many dissidents died. Elie Wiesel, Holocaust survivor and Nobel Peace Prize winner, was born here, and the museum commemorates his life.
WHAT TO BRING HOME
Anything made of wood, such as spoons, a cross-shaped stamp for holy bread, plum brandy (horinca), handmade rugs, traditional hats, red tassels and bells for your horse’s reins, honey, painted eggs from Bucovina.
THE BEST HOTELS
In Maramures, the best places to stay are in private homes. If you don’t want to stay with local families, try the inexpensive three-star Hotel Marmatia (0040 372 721210; hotelmarmatia.ro; doubles from £44).
Hotel Victoria, Cluj £
There are no outstanding hotels in Cluj, but this three-star is the best, and very central. The traffic can be noisy, so ask for a room at the back, not on the street (264 597963; hotelvictoriacluj.ro; doubles from £40).
Hotel Opera, Bucharest £
This three-star is a good little budget choice in Brezoianu Street in the main “Sector 1” part of the city (213 124855; hotelopera.ro; doubles from £55).
Grand Hotel Continental, Bucharest £££
This five-star is one of the city’s standout hotels, in a good location on Victoriei Avenue (372 010300; grandhotelcontinental.ro; doubles from £94).

THE BEST RESTAURANTS

In Maramures, the best idea is to eat with local hosts in private houses. Your guide can fix lunches with different people in different villages: “restaurants” are few and far between, but in Sighetu Marmatiei try Casa Iurca (14 Dragos-Voda Street; 262 318882; casaiurca.ro), and Restaurant Roata (264 592022; restaurant-roata.ro) in Cluj.
You may have a meal or two to find in Bucharest, in which case try the traditional food in Terasa Doamnei (9, Str Doamnei; 213 146481;terasadoamnei.ro).

vineri, 24 mai 2013

Informatii!


luni, 22 aprilie 2013

Evenimente luna Mai in Maramures!


MAI

  
5 mai – Obiceiuri de Paşti (Ortodox): După ce şi-au curăţit trupul şi sufletul prin post, maramureşenii sărbătoresc Sfintele Paşte potrivit obiceiului:  vopsesc ouă, participă la slujba de Înviere, sfinţesc  pască. Sărbătoarea Paştelui e cel mai bun prilej pentru a-i vedea pe moroşeni îmbrăcaţi în straie populare, pe uliţe, venind de la biserică sau stând pe băncile din faţa porţilor.

6 mai – Udătoriu – Şurdeşti: Ritual agrar vechi, care sărbătoreşte cel mai harnic sătean (udătoriu’). Acesta, înainte de a fi ales din randul satenilor, este observat multa vreme de către un “juriu” format din bătrânii satului. Info: Casa Parohială Şurdeşti, tel: 0766 442 263

7 mai  – Joc de pe Cosău, ediţia a VII-a – Sârbi: Într-un sat care şi-a păstrat casele de lemn, meşterii şi instalaţiile tradiţionale, nu putea să nu se păstreze şi obiceiul jocului în zi de sărbătoare.
Info: Primăria Budeşti, Tel: 0262 373 669

11-12 mai – Festivalul cântecului şi dansului Huţul, Obiceiuri de primăvară la ucrainieni – Bistra: Ucrainienii din de pe Valea Vişeului îşi prezintă cu mândrie obiceiurile de primăvară. Info: Primăria Bistra, Tel: 0262 369 107, 0724 521 169

12 mai – Festivalul primăverii “Câte flori pe Iza-n sus” – Dragomireşti: În Duminica Tomii (prima duminică de după Paşte), biserica din Dragomireşti îşi sărbătoreşte hramul. Prilej bun pentru un festival folcloric. Info: Primăria Dragomireşti, Tel: 0262 337 007

8-12 mai – Festival internațional de folclor pentru copii “Am fost și-om fi”, ediția a XIV-a – Sighetu Marmației: Festivalul păstrează vie tradiţia  prin autenticitatea costumelor şi a cântecelor populare.
Info: Clubul Copiilor Sighet, Dl. Iuga, Tel: 0728 485897 

12 mai – Tânjaua de pe Mara – Hoteni: Un obicei agrar străvechi ce il sărbătoreşte pe cel dintâi gospodar ieşit la arat. Acesta este petrecut cu alai, alături de feciorii care poartă 12 "tânjele" împodobite (proţapuri folosite pentru a prinde perechile de vite în jug). Info: Primăria Ocna Şugatag, Tel: 0262 374 005

18 mai – Sărbătoarea Portului Popular, ediţia a VIII-a – Cupşeni.
Info: Casa de Cultură, doamna Valerica Saur,  Tg. Lăpuş, Tel: 0741 419 360

25-26 mai – Armonii de primăvară – Vişeu de Sus: Participanţii iubitori de folclor şi literatură se adună la Vişeu de Sus pentru a-şi face cunoscute creaţiile artistice.      
Info: Primăria Vişeu de Sus, Tel: 0262 352 880

21 mai – Festival de dans popular Mândru-i danţu pe la noi - Recea
Info: Primăria Recea 0262-287.555             

25-26 mai – Floare mândră de pe Iza – Şieu: Festivalul concurs pastrează vie tradiţia  prin autenticitatea costumelor şi a cântecelor populare. Info: Primăria Şieu, Dna Man Maria Tel: 0747 546 582


25-26 mai – Sărbătoarea Narciselor – Repedea: O dată cu venirea primăverii, comuna Repedea se mândreşte cu cea mai întinsă poiană de narcise, prilej de sărbătoare populară, cu invitaţi din ţară si de peste hotare. Info: Primăria Repedea, Tel: 0262 366 065

mai – Horea în Grumaz – Târgu Lăpuş: Concurs de interpretare a Horii Lungi
Info: Casa de Cultură Târgu Lăpuş, Tel: 0741 419 360

mai – Salonul de Primăvară al Artiştilor Plastici din Maramureş - Baia Mare, ediţia a X-a: Expoziţie de artă plastică.

miercuri, 20 martie 2013

Gastronomie!


3 mâncăruri de post din Maramureș


Fasole uscată cu varză murată
Cu o seară înainte de a prepara mâncarea, fasolea se pune în apă rece. Dimineața se poate pune la fiert, iar separat se fierbe varza murată tocată. Când ambele sunt fierte, se pun în același vas. Se face un rântaș cu ulei și se pune peste ele, alături de puțin piper. Cei care preferă mâncarea mai acră, pot să guste și să adauge zeamă de varză. Eventual, se poate frige o linguriță de boia în puțin ulei și se poate turna deasupra.
Sărmăluțe de post ca în Maramureș
Se folosesc frunze de varză acra sau de varză proaspătă, opărite cu o zi înainte. De asemenea, se pot folosi frunze de viță sau de gulii. Mai este nevoie de 250 g orez, 250 g pasat sau mălai măcinat mai mare, 2 cepe tocate, 2 morcovi dați prin răzătoare, 250 g ciuperci, 100 ml ulei, 100 g faină, ulei, sare, piper, cimbru.
Pentru umplutură se călește ceapa în ulei și se adaugă o roșie tăiată mărunt (sau o linguriță de paste de tomate), orezul, pasat, ciupercile date prin mașina de tocat cu ochiuri mari, morcovii și condimente. Compoziția se lasă la rece cel puțin 10 minute, apoi va fi folosită pentru a umple frunzele. Gospodinele din Maramureș obișnuiesc să pregătească sarmalele la cuptor, în oală de lut. Pe fundul vasului de pune un strat gros de varză și o crenguță de cimbru. Sarmalele se așază în straturi, fără să fie presate. Deasupra se pune, de asemenea, un strat de varză. Peste acest ultim strat se toarnă ulei. Interesant este că oala nu se acoperă cu un capac clasic, ci cu un aluat.
Aluatul se face din 100 g făină, apă, sare și piper. Se obține o foaie groasă, de un deget, care se pune peste oală ca un capac. Aluatul se lipește bine de gâtul oalei; acesta nu va permite pierderea aburilor, iar sarmalele vor fi mai fragede, mai suculente. Oala stă la cuptor circa 40 de minute, la foc potrivit. Când se stinge focul, se mai lasă oala în cuptor aproximativ o oră.
Ardei umpluți cu orez
Se folosesc 10-12 ardeo grași, 200 de grame de ciuperci, 100 g orez, o ceapă, o cutie de roșii în suc (sau 3-5 linguri bulion), pătrunjel verde, sare, piper, ulei și, opțional, un mix de legume.
Ceapa tocată se călește în ulei încins și se adaugă ciupercile tăiate și orezul. Când ceapa devine sticloasă, se toarnă o cană de apă și se adaugă o lingură de mix de legume. Apoi, se lasă să fiarbă până se înmoaie orezul. Se stinge focul și se adaugă verdeața tocată. Amestecul obținut e folosit la umplerea ardeilor. După ce ardeii sunt umpluți, sunt așezați într-o cratiță. Peste ei se vor pune câteva roșii tocate, alături de sucul de roșii. Se adaugă apă până se acoperă ardeii. Cratița acoperită intră apoi la cuptor, unde va sta aproximativ 45-60 de minute.

vineri, 8 martie 2013

luni, 11 februarie 2013

Biserici maramuresene!


Cele opt biserici de lemn maramuresene aflate pe lista UNESCO

Cele opt biserici de lemn maramuresene aflate pe lista UNESCO

Opt dintre cele peste o suta de biserici de lemn maramuresene sunt înscrise în patrimoniul mondial UNESCO. Acestea stau astazi marturie maiestriei mestesugurilor locale de îmbinare a lemnului sau de pictura bisericeasca, patrimoniului de credinta si de arta religioasa greco-catolic si ortodox. 
 
Cinci dintre aceste biserici - cea de pe Dealul Ieudului , bisericile din Poienile Izei , dinBârsana  (cea de pe Dealul Jbâr), din Budesti-Josani si din Desesti se afla în Maramuresul istoric, la sud-vest de Valea Izei. 
 
Bisericile de lemn din Şurdeşti  si Plopis  sunt în Tara Chioarului, între Baia Sprie si Cavnic. 
 
Biserica din Rogoz este în Tara Lapusului, lânga Târgu Lapus.
 
Vizitând bisericile de lemn maramuresene, citind cu atentie pictura si forma acestora, redescoperim istoria si obiceiurile locului. Dupa arhitectura bisericilor, de exemplu, aflam astazi importanta localitatii. Clopotnitele cu patru turnulete, atasate de obicei unui foisor, sunt semn ca în localitatea respectiva exista “Sfatul Batrânilor” - sateni fruntasi alesi sa decida in treburile obstei. Intre bisericile înscrise în patrimoniul UNESCO vom gasi aceast turla cu patru turnulete la Budesti, Şurdeşti, Plopis si Rogoz, dar si la alte biserici de lemn din Maramures. 
 
Impresioneaza maiestria picturii, si mai ales reprezentarea Judecatii de Apoi, multe fresce si icoane fiind realizate de cunoscuti zugravi bisericesti ai epocii, precum Radu Munteanu si Alexandru Ponehalski. Pictura Bisericii din Desesti este bie conservata, iar aici putem vedea atât maiestria lui Ponehalski, care a pictat iconostasul, cât si pe cea a lapusanului Radu Munteanu, care a pictat naosul si pronaosul. In cimitirul in care este amplasata biserica exista mai multe cruci celtice misterioase, dispuse intr-un semicerc.  
 
Interesanta este si evolutia picturii in aceste biserici maramuresene: stilul dominant este cel post-bizantin, dar putem vedea în anumite locuri, aparitia influentelor occidentale baroce în pictura bisericeasca (la Budesti-Josani, de exemplu). 
 
Nu în ultimul rând, ne impresioneaza astazi, la trei veacuri de la ridicarea acestor biserici, maiestria tâmplarilor maramureseni, cât de bine stapâneau arta îmbinarii grinzilor de stejar sau brad. Pâna de curând, biserica din Şurdeşti, ridicata la 1766 de un mester al locului, Ion Macarie, a fost cea mai înalta biserica de lemn din lume. Are o turla de 54 metri si o înaltime totala de 72 metri, dar oamenii locului cred ca înainte aveau în sat o biserica si mai mare, ce a fost pustiita ca pedeapsa divina pentru ca un preot nevrednic ar fi mancat carne de sarpe. 

Fortificatii medievale maramuresene (sec X-XVIII)

luni, 4 februarie 2013

miercuri, 30 ianuarie 2013

marți, 29 ianuarie 2013

Monumentul eroilor - Moisei - Maramures



Monument ridicat de Vida Gheza, in memoria martirilor din Moisei ucisi de trupele horthyste in retragere. Monumentul cuprinde 12 figuri de piatra (2 chipuri omenesti si 10 masti traditionale maramuresene).

Moisei este o comună situată în partea de sud-est a județului Maramureș, aflată la jumătatea distanței dintre orașele Borșa și Vișeu de Sus. După Dictatul de la Viena din 30 august1940Nordvestul Transilvaniei intră sub ocupație maghiară, întreg Maramureșul fiind alipit Ungariei. Comuna Moisei a fost printre primele așezări românești ce au intrat sub administrație ungară în 7 septembrie 1940. La data de 23 august 1944România trece de partea Aliaților și alături de armatele sovietice încep luptele pentru recâștigareaTransilvaniei de Nord. La începutul lunii octombrie a anului 1944, frontul înainta în interiorul Ardealului, fiind eliberate primele teritorii. În aceste condiții au avut loc și crimele din Moisei.
Ansamblul monumental de la Moisei al sculptorului Gheza Vida ridicat în memoria victimelor
La data de 14 octombrie 1944 trupele maghiare aflate în retragere pe Valea Izei au omorât 29 de români în două case de lemn de la periferia comunei Moisei, pe drumul principal ce duce spre Borșa. Au fost identificate 31 de victime, dintre care doi au rămas în viață. Cei doi supravietuitori sunt Vasile Petrean, originar din comuna clujeanăPălatca, și Vasile Ivașcu, care ulterior a înnebunit parțial. Dintre cele 31 de victime, 24 erau originari din județul Mureș, 3 din județul Cluj și 4 din județul Maramureș. Acești țărani ardeleni erau internați în lagărele de muncă din orașul Vișeu de Sus, fiind acuzați de "trădare de patrie", de patriotism românesc ori partizanat. În condițiile înaintării forțelor militare aliate, cei mai mulți dintre cei încorporați în unități de muncă obligatorie au dezertat, încercând să treacă linia frontului și să se întoarcă în localitățile de domiciliu. Unii au reușit, alții, între care și cei uciși la Moisei, au fost prinși de jandarmii unguri de front și duși într-un lagăr improvizat în casa unui evreu transilvănean deportat în lagărele de exterminare naziste.
În ziua de sâmbătă, 14 octombrie 1944, prizonierii din lagărul de la Vișeu de Sus au fost urcați de militari unguri într-un camion și transportați la Moisei, comuna fiind în prealabil complet evacuată de locuitori. 12 dintre ei au fost închiși într-o căsuță de lemn, fiind împușcați de către soldații maghiari, care trăgeau prin geamuri și ușă. În continuare au fost uciși și ceilalți români. Masacrul s-a întâmplat pe la orele 15, în aceeași noapte, militarii incendiind satul și arzând circa 300 de case. Cadavrele intrate deja în putrefacție, au fost îngropate la două săptămâni după comiterea masacrului, când localnicii au revenit la gospodăriile lor. Deasupra gropii comune s-a înălțat o troiță de lemn, înlocuită dupa câțiva ani de un obelisc din piatră


luni, 28 ianuarie 2013

Ceramica de Sacel- Maramures

 Săcel este ultima localitate de pe Valea Izei în amonte, și de aici se face trecerea spre Valea Vișeului peste pasul din Dealul Moiseiului (spre Nord-Est) și spre Transilvania (mai precis Năsăud, spre Sud) prin pasul Dealul Ștefăniței, care desparte Munții Rodnei (la Est) de Munții Țibleșului (la Vest).

Ceramica de Săcel- Maramures


Ceramică de Săcel
Ceramica de Săcel este unul din cele mai marcante, și în același timp mai arhaice tipuri de ceramică tradițională din spațiul românesc.
Este singurul centru din țară în care vasele roșii nesmălțuite se lustruiesc cu piatra, având corespondență numai în ceramica neagră din nordul Moldovei.
Ceramica de Săcel este arsă din lutul roșu, de foarte bună calitate, scos de la o mare adâncime, din puțuri de 10-15 m adâncime.
Forma vaselor, elementele decorative și tehnicile de lucru sînt similare ceramicii dacice. Însă cuptorul în care ceramica se arde, datînd din anii 1700, se leagă de tipul cuptoarelor romane.
Ceramica de Săcel s-a produs într-o multitudine de forme: ulcioare, oale pentru lapte, ulcele pentru moși, strecurători, tigăițe cu trei picioare, oale la găluște, blide, fideauă. Acestea erau lustruite cu piatra efectul decorativ fiind dat de vărgile în zig-zag și liniile vălurite, de culoare brună obținută prin pisarea unui anume fel de piatră, și pictate cu pensula.
Acest tip de ceramică se făcea pînă pe la jumatatea secolului XX în mai multe centre de pe Valea Izei, iar Săcelul avea nu mai puțin de 9 olari. Acum mai este o singură familie care continuă această tradiție.
În anii 1970 pătrunderea produselor industriale părea să dea o lovitură finală și acestui ultim punct de rezistență. Producerea oalelor de lut fiind anevoioasă și costisitoare a fost abandonata, dar dupa câțiva ani reluată la insistențele specialiștilor etnografi, dar și stimulată de interesul în creștere al vizitatorilor pentru obiectele tradiționale.
Lutul roșu de foate bună calitate, care să asigure închiderea porilor fără smălțuire este tot mai greu de găsit și la adâncime tot mai mare. Acest lucru micșorează și mai mult producerea acestui tip de ceramică, și așa limitată de posibilitațile unui singur olar de o trece prin toate etapele.
Chiar dacă multe din vasele de Săcel produse acum ajung în posesia turiștilor sau colecționarilor, ele sint încă mult folosite de țăranii maramureșeni deoarece își păstrează calitățile care le-au facut cunoscute: robustețea și rezistența la căldură, putând fi puse direct pe plita sobei sau, cum este tigăița cu trei picioare, chiar pe jar.
SACEL, str. Bistritei, nr. 297/A; tel. +40/262/339438





vineri, 25 ianuarie 2013

Manastirea Barsana


MANASTIREA BARSANA

Pe malul drept al raului Iza, la o departare de 20 de kilometri de Sighetul Marmatiei si afla stravechea localitate Barsana, care este datata conform izvoarelor scrise de prin anii 1326, scrieri prin care regele Carol Robert emite o diploma prin care sunt intarite drepturile de posesiune asupra mosiei Barsana, pentru cneazul Stanislau Barsan, care avea aceasta mosie cu drept de mostenire.

manbarsana8   manbarsana5

Manastirea Barsana a fost resedinta Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului in perioada dintre anii 1735 - 1740 cand s-a desfiintat oficial. Cu toate astea preotii, calugarii si credinciosii maramureseni au ramas statornici in credinta stramoseasca. Manastirea a avut un rol important si in timpul actiunilor uniatiei din jurul anilor 1700 si a ramas o cetate de neinvins a Ortodoxiei.

manbarsana1   manbarsana2

Ca mai toate manastirile din Romania, si Barsana a trecut prin multe greutati, in anul 1791 manastirea fiind desfiintata si calugarii alungati. Acestia s-au refugiat in moldova la Manastirea Neamt. Manastirea Barsana a fost devastata, chiliile si cladirile anexe au fost distruse si averea confiscata. Din manastire a ramas doar staretia si biserica ce a fost ulterior mutata chiar in vatra satului, de catre credinciosi, pentru a fi ferita de profanare.

manbarsana3   manbarsana6

Reinfiintarea manastirii, o nazuinta mai veche a credinciosilor, nu s-a putut concretiza decat dupa 1989, cand barsanestii, impreuna cu Parintele paroh Gheorghe Urda, au luat hotararea sa ridice o noua manastire pe locul unde a fost cea veche si, in 1991, au inceput sa adune materialul lemnos pentru biserica manastirii. In anul 1994 manastirea a fost sfintita si hramul ei este "Soborul Sfintilor 12 Apostoli". Acum este o minunata manstire de maici.

manbarsana7   manbarsana9

Reconstructia Manastirii Barsana este o punte intre trecut si viitor. Folosind ca sursa de inspiratie traditia locala, toate cladirile din incinta manastirii sunt executate din lemn de stejar si pietre de rau, fiind ridicate de mesteri din localitate, asigurand astfel continuitatea artei cioplirii si imbinarii lemnului.

manbarsana4   manbarsana10

Observandu-se un aflux de pelerini si turisti atrasi de traditiile, autenticitatea si frumusetile zonelor de pe Valea Izei, s-a considerat necesara construirea si amenajarea unui muzeu care sa intregeasca functiile manastirii, care avut loc in seara zilei de 29 iunie 2005. Muzeul este amplasat in partea de sud-est a manastirii in imediata vecinatate a turnului clopotnita. Fiind un obiectiv destinat turistilor si pelerinilor dornici de informare asupra trecutului religios si cultural al provinciei istorice Maramures, este astfel amplasat ca sa aiba o legatura directa cu accesul in manastire si pentru a nu perturba activitatile cu caracter religios al manastirii. Daca ajungeti in Maramures, nu ratati si celelalte obiective turistice unice si, bineinteles, consultatistarea vremii pentru a va bucura pe deplin de frumusetile zonei.

joi, 24 ianuarie 2013

SALISTEA DE SUS

Unirea Principatelor Romane!

Azi se implinesc 154 de ani de la Unirea Principatelor Romane.

Muzica!

miercuri, 23 ianuarie 2013

Natura!



REZERVATIA STIINTIFICA PIATRA REA

Rezervatia naturala Piatra Rea, cu suprafata de 50 de hectare, este de categoria I IUCN, protejata in special pentru abundenta exemplarelor de floare de colt (Leontopodium alpinum).
http://www.2rism.ro/images/stories/mpr2.jpg http://www.2rism.ro/images/stories/mpr3.jpg
S-a constituit ca arie protejată prin Legea 5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajarea Teritoriului National - sectiunea III - în zone protejate, având codul 2589, este cuprinsa de Parcul National Muntii Rodnei si face parte din categoria a I-a ca rezervatie stiintifica. Scopul administrarii rezervatiei este cel de conservare a habitatelor naturale, a faunei salbatice si a florei si diversitatii biologice.
http://www.2rism.ro/images/stories/cc2.jpgRezervatia se afla in localitatea Borsa iar altitudinea medie la care se gaseste este de 1500 de metri. Delimitarile sunt: in partea de Est paraiele Fantana si Cimpoiasa iar in Vest , aici se afla si una dintre cele mai spectaculoase cascade din Carpati, aceasta este Cascada Cailor. Aceasta este formata pe versantul nordic al Muntilor Rodnei, in apropierea statiunii turistice Borsa. Apa ce rezulta din topirea zapezii si din ploi se aduna intr-un circ glaciar si de acolo se pravaleste spectaculos formand cascada in mai multe trepte cu cadere succesive de 40-20-40 de metri. Pentru a ajunge la cascada telescaunul este o varianta, sau pentru amatorii de plimbari in natura exista o poteca ce duce la ea.
http://www.2rism.ro/images/stories/mpr1.jpg
In aceasta rezervatie se poate intalni o vegetatie diversa, de la cea a padurilor de stejar pana la cea subalpina si alpina, cu numeroase specii rare precum: Gusa Porumbelului, Paiusul, Clopotelul de munte, Soparlita, Ghintura, Mierea Ursului, Floarea de colt si Bujorul de munte, ultimele doua fiind si ocrotite.
http://www.2rism.ro/images/stories/rpr1.jpg http://www.2rism.ro/images/stories/fdc1.jpg
Majoritatea zonei forestiere din cadrul rezervatiei este formata din molid, dar se intalneste si brad, in procent mai redus si fag, paltin, frasin si altele.
Fauna este formata dinanimale precum cerbul, ursul brun si capra neagra care de asemenea sunt ocrotite.
http://www.2rism.ro/images/stories/ccr1.jpg http://www.2rism.ro/images/stories/ubr1.jpg