Turism

SIGHET: Întâlnire în cadrul proiectului "Maramureş-Transcarpathia Info Tour”

       

La sfârşitul săptămânii trecute a avut loc un simpozion în cadrul proiectului "Maramureş-Transcarpathia Info Tour”, cu tema "Dezvoltarea turismului rural în regiunea transfrontalieră Maramureş-Transcarpatia". La eveniment au participat persoanele implicate direct în acest  proiect, alături de profesori universitari de la Universitatea “Babeş – Bolyai” din Cluj, Facultatea de Geografie. Evenimentul a fost organizat pentru a marca finalizarea proiectului.

În cadrul întâlnirii s-a discutat despre dezvoltarea turismului rural în Săpânţa, Botiza, Solotvino şi în regiunea transfrontalieră Maramureş – Transcarpatia. Proiectul este aproape de finalizare. S-au tras concluziile, s-au analizat toate materialele care au rezultat, de la ghidul turistic şi până la hărţi şi celelalte material publicitare. Proiectul este foarte important pentru regiunea transfrontalieră întrucât au participat la el atât cetăţeni din România, cât şi din Ucraina. 

“Acest simpozion a avut rolul de a puncta problemele din regiune privind dezvoltarea turismului rural, să ofere soluţii pentru dezvoltarea în viitor a turismului. Proiectul se va finaliza dar practic va  funcţiona o anumită sustenabilitate a rezultatelor proiectului, adică menţinerea centrelor de informare turistică realizate în cadrul proiectului”, a declarat Petru Măran, managerul proiectului.  

“Toate activităţile comune care au fost finanţate din bugetul proiectului s-au derulat la 100 de procente. Ca rezultat al proiectului am înfiinţat un centru de informare turistică transfrontalieră, care ne ajută foarte mult”, a declarat Mihai Tocar, preşedintele Asociaţiei "Speranţa" din Solotvino.

De câştigat au avut atât cele două regiuni, din stânga şi din dreapta Tisei, cât şi cei care au contribuit la atingerea obiectivelor şi la găsirea unor soluţii pe viitor în problemele cu care se confruntă cele două comunităţi.

“Avantajele sunt pentru toate părţile implicate. Pentru studenţii şi profesorii extensiei Sighet a Universităţii Babeş-Bolyai există avantajul că pot să intervină direct în practică şi să vadă efectiv cum se lucrează, iar pentru cei implicaţi în proiect există avantajul care reiese din contribuţia profesorilor de la universitate în elaborarea proiectului cu sugestii”, a declarat Nicolae Hodor, lector universitar la Facultatea de Geografie a Universităţii “Babeş – Bolyai” din Cluj – Napoca. 

Simpozionul a continuat cu două aplicaţii în teren, una la obiectivele turistice naturale și antropice din Săpânța şi cealaltă în Ucraina, pe traseul Solotvino-Visk-Șaian-Hust-Tiaciv-Solotvino.

Sursa:http://maramedia.ro/

Maramuresul promoveaza Romania la Berlin

La „Săptămâna Verde” de la Berlin, Maramureşul a promovat România – FOTO

Maramureş

Produsele din Maramureş au avut mare trecere

La cea de-a 79-a ediţie a „Grune Woche” – Expoziţia Internaţională pentru Industrie Alimentară şi Horticultură de la Berlin – mai mult de jumătate din suprafaţa alocată standului României a fost destinată Maramureşului. E un semn că Maramureşul este şi va rămâne vârful de lance al culturii tradiţionale româneşti, că eleganţa, calitatea şi bunul-gust  care se regăsesc în costumele, muzica tradiţională maramureşeană, în dansurile, în produsele culinare şi în atitudinea oamenilor, vor fi întotdeauna la înălţime. Maramureşul a promovat România. Prin urmare, ministrul Agriculturii din Germania a zăbovit îndelung la standurile noastre, a degustat din produsele din Maramureş şi a apreciat costumele şi muzica populară. O serie de oficialităţi germane au vizitat standul Maramureşului, s-au prins în horă alături de dansatorii Ansamblului Naţional Folcloric „Transilvania” din Baia Mare. De asemenea, ministrul secretar de stat în Ministerul Agriculturii – Daniel Botănoiu, dar şi Ambasadorul României la Berlin – Lazăr Comănescu au vizitat standul Maramureşului, au degustat din produse şi au vorbit cu fiecare producător în parte. Participarea delegaţiei maramureşene a fost organizată de Consiliul Judeţean Maramureş.

Străinii interesaţi de produsele româneşti

Maria Zapca a dus ţesături şi cusături, cu costume tradiţionale din Săpânţa, cu zgărdane şi mărgele, dar şi cu păpuşi îmbrăcate în costume populare. Este una din creatoarele care nu face rabat de la tradiţie, care  ţese, împleteşte şi coase doar cu materiale naturale– lână şi bumbac. „Străinii sunt interesaţi în special de papucii din lână, de ciorapii tricotaţi în casă, de ştergarele din bumbac şi de tot ce este făcut din materiale naturale”, spune Maria Zapca.

 

Daniel Leş – cu alura sa de dac liber – a fost unul din punctele de atracţie ale standului. „Ceramica mea este realizată după metode folosite pe vremea dacilor. Vasele sunt frecate în interior cu piatră de râu pentru a le închide porii şi după aceea sunt date cu ceară de albine. Decantoarele de vin au atras atenţia în mod special vizitatorilor”, spune Daniel Leş.

Familia Stauder din Seini şi-a prezentat nu doar produsele din carne şi micii copţi pe plită ci şi povestea familiei. Nu puţini au fost vizitatorii care au citit afişul – tradus în limba germană – unde se prezintă istoricul, începând cu 1930. Atunci, Stauder Gyula şi-a deschis o carmangerie de capacitate mică, la care lucrau membrii familiei. Activitatea a fost întreruptă în perioada comunistă, când Stauder Gyula a fost deportat, fiind reluată de urmaşii săi.

Familia Firisar a dus şi în acest an fructe uscate, ţăiţei de casă, suc de fructe, dar şi vin de casă servit în cupe elegante din sticlă.

Zacuscă de casă, ciuperci şi fructe uscate şi dulceţuri făcute în casă au fost duse de familia Ciurte. „E prima noastră participare la acest târg şi observ că lumea este interesată de produsele naturale, fără conservanţi. Noi realizăm totul acasă la noi, după metode învăţate de la bunici”, spune Argil Ciurte.

Sucul natural din mere şi dulceţurile din fructe de pădure ale familiei Pop din Buciumi au avut mare trecere la vizitatori. „Noi nu punem conservanţi, nu adăugăm nimic la gustul natural al produselor. Suntem bucuroşi că străinii apreciază tot ce am expus aici, de la mere până la dulceţurile naturale. Am făcut etichete personalizate pentru fiecare tip de produs. Am venit aici ca lumea să ne cunoască, am venit ca să promovăm Maramureşul”, susţine Voichiţa Pop.

Ioan Hotea a adus trei sortimente de miere de albină, polen, nuci, siropuri de cătină şi afine, îndulcite cu miere naturală dar şi murături şi zacuscă şi dulceaţă de ardei iute. El susţine că mierea de salcâm are cea mai mare căutare.

Pălinca de Chechiş de la Distileria Voica, ambalată în sticle cu împletituri naturale, prezentate original şi elegant, a fost ca în fiecare an la mare căutare.

Produsele de carne ale carmangeriei Toto au avut succes şi datorită gustului, dar vizitatorii au fost atraşi şi de costumele populare deosebite ale celor doi reprezentanţi. De altfel, fiecare dintre cei prezenţi au fost îmbrăcaţi în costumele populare specifice zonei din care vin.

„Dintre toate sortimentele pe care le-am prezentat, jumările de porc şi brânza de burduf au fost cele mai căutate”,  spune Gheorghe Pop – Universal 91 Vişeu de Sus.

Români în lacrimi la standul Maramureşului

Dansatorii de la Ansamblul Naţional Folcloric „Transilvania”, împreună cu orchestra şi cu taragotistul Dumitru Dobrican, au făcut ca muzica şi dansurile din Maramureş să fie în centrul atenţiei. Sute de vizitatori au filmat, au aplaudat şi au dansat împreună cu ei. Pentru românii care locuiesc în Germania, standul României a fost primul loc de vizitat. Au degustat, au vorbit româneşte şi au plâns la muzica lui Dumitru Dobrican. „Eu sunt foarte mândru că sunt român. Locuiesc aici de trei ani, dar sufletul meu este în România. De fiecare dată plâng când aud muzică românească, de fiecare dată plâng când merg acasă şi păşesc pe pământul României. Felul în care dumneavoastră promovaţi România este extraordinar. Dacă străinii ar avea răbdare să ne cunoască, s-ar schimba percepţia despre România”,  susţine Nicolae Nemet. El este arheolog, originar din Turda şi locuieşte acum în Berlin.

Preşedintele Zamfir Ciceu s-a întâlnit cu consilierii de imagine ai deputatului din Regiunea Sachsen-Anhalt

Prezent la Berlin, preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş, Zamfir Ciceu, s-a întâlnit cu Thomas Metan şi cu ing. Bernhard Bethe – reprezentanţi ai  MMB Consulting şi consilieri pe probleme de imagine ai deputatului din Regiunea Sachsen-Anhalt Lars Zimmer. „Partenerii de dialog au sugerat că Maramureşul ar trebui să fie mai prezent la târgurile de turism, pentru ca noi românii să fim percepuţi aşa cum suntem. României i s-a făcut multă imagine negativă, şi e important să ieşim în lume cu tot ce avem mai bun, cu tradiţii, cultură şi cu produse de calitate”, susţine preşedintele Zamfir Ciceu.  Partenerii germani sunt interesaţi de proiecte şi parteneriate cu Maramureşul în domenii precum turismul, cultura, energii alternative.

Sursa: http://www.voceatransilvaniei.ro/

 

Balada lui Gheorghe Pasca din Salistea de Sus -Maramures

Gheorghe Paşca,simbol al rezistenţei anticomuniste

Puţină lume mai cunoaşte faptul că în Cimitirul Central din Năsăud odihnesc rămăşiţele pământeşti ale vestitului luptător anticomunist Gheorghe Paşca. Iată pe scurt istoria luptei sale împotriva regimului comunist.

Gheorghe Paşca era originar din comuna maramureşeană Săliştea de Sus, provenind dintr-o familie numeroasă şi săracă. Erau foarte pricepuţi dogari şi vânători, buni cunoscători ai pădurilor şi munţilor din zona lor, aşa încât au ajuns să şi prospere material. Treptat, Gheorghe a devenit o legendă vie în Maramureş, la aceasta contribuind hotărâtor calităţile sale de vânător. Potrivit unor mărturii, deşi era membru al Frontului Plugarilor, Gheorghe Paşca ar fi intrat în conflict cu autorităţile ca urmare a refuzului său de a-şi preda puşca de vânătoare cu lunetă, în vara anului 1946, aşa cum erau dispoziţiile. Căutat de Siguranţa Statului, a plecat în munţi. Alte  mărturii susţin că Paşca îi ura pe comunişti, manifestându-se în mai multe rânduri deschis împotriva acestora. Oricum, el a devenit destul de repede un proscris pentru regimul comunist. Tot în 1946, după alegerile parlamentare din noiembrie, Gheorghe Paşca a tras clopotele din sat strigând că îi îngroapă comunişti; a fost nevoit să plece în munţi. Gheorghe Paşca era un singuratic, preferând să reziste izolat, acceptând să furnizeze arme şi muniţii grupului din Dragomireşti, din care făcea parte şi fratele său Dumitru. S-a integrat şi el o scurtă perioadă acestui grup. Uciderea fratelui său, în decembrie 1949, de către securişti deghizaţi în ţărani, l-a determinat să aleagă iarăşi solitudinea. A devenit suspicios, verificând în pădure toate persoanele suspecte, ameninţându-i, bătându-i şi obligându-i pe informatorii Securităţii să-şi înghită carnetele de partid.

                                                             Gheorghe Pasca

Un căpitan de Securitate i-a făcut, în 1950, propunerea de a se preda, promiţându-i că nu i se va întâmpla nimic. Era o cacialma pe care însă Gheorghe Paşca a dejucat-o. În decembrie 1950, Securitatea a trimis-o în munţi, nu fără ameninţări, pe Ioana Vlad, o tânără din Săliştea de Sus, pentru a-l găsi pe partizan şi a comunica locul în care se afla. Paşca nu a mai lăsat-o să coboare în sat, cei doi trăind împreună până în iunie 1953, în acest timp născându-se un copil şi aşteptându-l pe un al doilea. Trăiau într-un buncăr din Măgura Telciului. Un localnic, Ion a Hatcului, a descoperit întâmplător buncărul unde se acundea familia de partizani şi a dezvăluit totul Securităţii. Deşi au plecat din buncăr în pădurea Bitigilor, cei doi au revenit la vechiul adăpost. Călăuzite de doi locuitori din satul Sălişte, trupele de Securitate i-au înconjurat pe fugari în iunie 1953. Ioana Vlad a fost prinsă, însă Gheorghe Paşca a reuşit să scape. Ioana Vlad a trecut prin interogatoriile Securităţii, apoi a fost închisă la penitenciarul din Satu Mare.

Securitatea l-a considerat pe Gheorghe Paşca unul dintre fugarii importanţi din zonă. Drept urmare, dând curs unui ordin expres al Bucureştiului, Securitatea Baia Mare l-a încadrat în vara anului 1952 cu câte doi-trei informatori, strecuraţi în rândul familiei şi cunoştinţelor sale.

Gheorghe Paşca  a fost încercuit la un moment dat, la 4 iunie 1953, în apropierea oraşului Vişeul de Sus, de importante forţe guvernamentale. În lupta care a avut loc au fost împuşcaţi mortal mai mulţi ofiţeri ai Securităţii.

Gheorghe Paşca a activat  în 1955, îndeosebi pe raza raionului Năsăud, regiunea Cluj, şi mai puţin în raionul Vişeu, regiunea Baia Mare. Potrivit Securităţii, activitatea grupului consta în lichidarea unor securişti şi în atacarea proprietăţilor statului comunist.

În anii 1955-1956, Gheorghe Paşca s-a stabilit în zona comunei Bichigiu împreună cu un dezertor din armată, fiul morarului din localitate, acesta aprovizionându-i cu alimente. În legătură cu fiul morarului, martorii susţin două variante. Potrivit primeia dintre ele, acesta ar fi devenit în urma unei înţelegeri agent al Securităţii, care a plănuit întreaga acţiune pentru a-l prinde pe Paşca. Conform celei de-a doua variante, respectivul chiar ar fi fost dezertor din cauza persecuţiilor la care era supus ca urmare a originii sale sociale “nesănătoase”, însă tatăl său a dezvăluit la un moment dat, involuntar, existenţa partizanilor. Securitatea a aflat şi l-a torturat – i-au smuls unghiile şi i-au pus palmele pe plita încinsă –, determinându-l să colaboreze. Din arhiva  Securităţii ştim că aceasta a organizat o amplă acţiune pentru lichidarea fugarilor în regiunea Dealul Ţiglei-Bichigiu. La 4 februarie 1956, forţe de tăria a două batalioane de securitate au fost deplasate pentru blocarea şi cercetarea regiunii. Acţiunea s-a desfăşurat în viteză, partizanii fiind luaţi prin surprindere şi în imposibilitate de a se retrage.

Din mărturii reiese că Gheorghe Paşca s-a sinucis pentru a nu cădea viu în mâinile Securităţii, nu înainte de a-l ucide pe fiul morarului, pe care îl bănuia de trădare. Cadavrul lui Paşca a fost legat de o sanie şi târât prin sate, pentru a intimida populaţia, până la Năsăud. Acolo a fost depus în curtea primăriei, cu lozinca: “Cine face ca el, ca el păţeşte!”. Ulterior a fost aruncat într-o groapă şi acoperit cu pământ. Acţiunile lui Gheorghe Paşca au creat o adevărată legendă în jurul său. Rudele şi susţinătorii lui Paşca au fost arestate de Securitate şi aruncate în închisori.

In cercetarea pe care am făcut-o în Cimitirul Central din Năsăud am reuşit să găsesc mormântul lui Gheorghe Paşca. Este aşezat intr-o margine de cimitir, arată părăsit, cu o cruce de tablă ruginită care de abia mai  dă mărturie că acolo odihneşte vestitul luptător anticomunist. Omul de serviciu care se ocupă cu întreţinerea cimitirului, care m-a ajutat pentru a afla locaţia exactă a mormântului lui Gheorghe Paşca, mi-a arătat apoi mormântul unui vestit ofiţer de Securitate, al cărui nume nu vreau să îl amintesc, care a terorizat locuitorii ţării Năsăudului în anii regimului comunist. Mormântul lui este unul impunător, din marmură, fiind aşezat în poziţie centrală.

Domnul Gheorghe Petrov, angajat al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului,  mi-a mărturisit că în viitorul apropiat Institutul intenţionează deshumarea rămăşiţelor pământeşti ale vestitului luptător anticomunist şi reînhumarea lor cu ritual religios, Gheorghe Paşca fiind înmormântat de către Securitate în anul 1956 fără a avea dreptul la un preot şi o slujbă a înmormântării, după tradiţia creştină.

În convorbirea pe care am avut-o cu domnul primar al oraşului Năsăud, Mircea Romocea, acesta mi-a mărturisit că va susţine iniţiativa Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului.

Sursa preot Vasile Rus

http://despredemnitate.wordpress.com/

Literatura- azi se implinesc 164 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani - d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet,prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică dinliteratura română. Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, și-a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stephane Mallarme, bunăoară. Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat pînă la urmă) și de teoriile lui Hegel.

Rădăcina ideologică principală a gândirii sale economice sau politice era conservatoare; de altfel poetul a fost o figură marcantă a acestui partid politic, iar prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe cîțiva lideri importanți din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”. Publicistica eminesciană oferă cititorilor o radiografie a vieții politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epocă; în plus ziaristul era la nevoie și cronicar literar sau teatral, scria despre viața mondenă sau despre evenimente de mai mică importanță, fiind un veritabil cronicar al momentului.

Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscriselepoetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.
Sursa
http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu

Muzica!

Mult succes in noul an  si la cat mai multe videoclipuri!

Sf Ioan Botezatorul

La multi ani celor care isi aniverseaza ziua numelui!

In fiecare an, pe 7 ianuarie, sarbatorim Soborul Sfantului Ioan Botezatorul, zi in care il cinstim pe cel care l-a botezat pe Hristos in Iordan. Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau. 

Cum ajunge sa-L cunoasca Sfantul Ioan Botezatorul pe Hristos?

Potrivit Sfintei Scripturi, Ioan Botezatorul a saltat in pantecele maicii sale, in momentul in care Elisabeta se intalneste cu Fecioara Maria atunci cand aceasta Il purta in pantece pe Domnul. Desi a saltat in pantece, Ioan afirma ca "nu-L stia pe Domnul” (Ioan 1, 31). Aceasta marturisire a lui Ioan este adevarata, caci el nu putea cunoaste din proprie experienta ca Cel purtat in pantecele Mariei este Fiul lui Dumnezeu. Parintele Dumitru Staniloae, comentand acest episod, spune ca Ioan "a simtit venind din Acela o lumina, sau de la Duhul Sfant din El, care l-a facut sa salte de bucurie. Sunt cunostinte care apar in noi in chip tainic, fara niciun efort al nostru de a le castiga”.

Raspunsul la intrebarea "Cum ajunge sa-L cunoasca Sfantul Ioan Botezatorul pe Hristos?", il gasim la Evanghelistul Ioan (In 1, 34), care reda marturia Botezatorului: "Cel ce m-a trimis pe mine sa botez cu apa, Acela mi-a spus: Peste care vei vedea Duhul pogorandu-Se si ramanand peste El, Acesta este Cel ce boteaza cu Duhul Sfant. Si am vazut si marturisit ca El este Fiul lui Dumnezeu" (In 1, 33-34). Parintele Dumitru Staniloae, talcuieste acest eveniment astfel: "Dumnezeu il poate face pe om sa auda in forma omeneasca ceea ce vrea El sa-i spuna, si sa vada in forma in care vad ochii omenesti vointa Sa dintr-un anumit moment. Ioan a fost proroc cand Dumnezeu i-a spus cum va cunoaste pe Fiul Sau intrupat, si a fost apostol cand a vazut pe Duhul Sfant pogorat peste Hristos si a auzit glasul Tatalui cu privire la El. Cum putea vorbi omeneste Fiul lui Dumnezeu intrupat, asa si Tatal Lui a putut "vorbi" sau face pe Ioan sa-L auda vorbind. Se arata si in aceasta ca omul este dupa chipul lui Dumnezeu".

Misiunea Sfantului Ioan Botezatorul

Sfantul Ioan Botezatorul a inceput sa predice in al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe cand Pontiu Pilat era procuratorul Iudeii (Luca 3, 1-2). El a avut menirea de a pregati poporul pentru primirea lui Mesia si de a-L descoperi pe Acesta si a-L face cunoscut lui Israel. Mesajul principal pe care el il transmitea era: "Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor!".

Ioan Botezatorul model al smereniei

In conditiile in care, omul cazut in pacat nu mai doreste sa se afirme decat pe sine, se vrea atotputernic si suveran peste tot si toate, Sfantul Ioan Botezatorul, cel care L-a botezat pe Hristos, afirma despre sine: "Nu sunt vrednic, ca plecandu-ma, sa-I dezleg cureaua incaltamintei” (In 1, 27). Desi afirma de doua ori: "Iata Mielul lui Dumnezeu: Cel ce ridica pacatul lumii”, iar dupa botezul Domnului in Iordan: "Am vazut Duhul coborandu-Se din cer ca un porumbel si a ramas peste El", marturiseste: "Eu trebuie sa ma micsorez, iar El trebuie sa creasca." Pare nefiresc ca un om sa doreasca sa se micsoreze, cu scopul ca aproapele sau sa sporeasca. Firesc ii este omului cazut din har, sa doreasca a creste si a se imbogati pe seama si in dauna celorlalti. Semenii trebuie sa existe pentru un om cazut in pacat, doar sa-l admire si sa-i slujeasca.

Ioan Botezatorul ne poate fi tuturor indreptar spre a birui mandria. Trebuie sa retinem ca avem capacitatea de a iesi din noi si a ne jertfi pentru aproapele nostru.

Intelesul duhovnicesc al imbracamintei si hranei Sfantului Ioan Boteazatorul

Din Evanghelia dupa Marcu, aflam ca Sfantul Ioan Botezatorul era imbracat in haina din par de camila, incins cu o curea de piele si ca se hranea cu lacuste si miere salbatica. 

Camila poate simboliza atat curatia, cat si necuratia. Daca in Vechiul Testament ea putea fi privita ca un animal curat pentru ca era rumegator, ea putea fi vazuta si ca necurata, daca tinem seama ca avea copita despicata. Daca ramanem la prima semnificatie, cea de animal curat, camila simbolizeaza poporul ales, in timp ce necuratia prefigura neamurile pagane.

Faptul ca Ioan purta o haina din par de camila, semnifica chemarea evreilor si a paganilor la Hristos. 

Cureaua, provenita de la un animal mort, semnifica prin incingerea cu ea, omorarea patimilor.

Cat priveste hrana sa, trebuie sa stim ca albinele si lacustele erau considerate a fi curate in Vechiul Testament, semn ca Ioan se hranea doar cu cele placute Domnului.

Moartea Sfantului Ioan Botezatorul

Din Evanghelie cunoastem ca Irod, la un ospat prilejuit de sarbatorirea zilei de nastere, a taiat capul Sfantului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei. In acea vreme, Sfantul Ioan era intemnitat in castelul lui Irod de la Maherus. Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul Botezatorului ca rasplata.

Sarbatorile inchinate Sfantului Ioan Botezatorul

Biserica a inchinat lui Ioan sase sarbatori: zamislirea lui (23 septembrie), nasterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), taierea capului (29 august), prima si a doua aflare a capului lui (24 februarie) si a treia aflare a capului sau (25 mai).

La multi ani celor ce poarta numele Sfantului Ioan Botezatorul.

Iarna Baimareana-Program

IARNA BAIMAREANA - Concerte, focuri de artificii si aprinderea iluminatului ornamental din Baia Mare si a luminilor de pe Bradul Baimarenilor, pe 1 decembrie

autor:  eMM.ro

Baimarenii sunt asteptati pe 1 decembrie, de Ziua Nationala a Romaniei, sa se bucure de un program special, pregatit de primarul Catalin Chereches si Consiliul Local Baia Mare. Manifestarile au loc incepand cu ora 14:00, in Centrul Vechi al orasului, cand unii dintre cei mai indragiti interpreti de muzica populara vor veni in fata baimarenilor. Corul Barbatesc din Finteusul Mare, Mariana Deac, Marius Ciprian Pop, Cristian Pomohaci, Florentina si Petre Giurgi, Casandra Hausi si Nicolae Pitis, Aurel Tamas si Ansamblul National Folcloric Transilvania vor urca pe scena amplasata in Centrul Vechi. Nici tinerii nu au fost uitati, asa ca pentru ei vor concerta Adela Popescu si Dj Project. 

La ora 18.00, alaturi de copii, primarul va porni instalatia de lumini de pe Bradul Baimarenilor si tot atunci va fi inaugurat si iluminatul ornamental al orasului. Tot de 1 Decembrie va fi inaugurat si Targul de Craciun, amplasat in Centrul Vechi, iar evenimentele pregatite de Ziua Nationala a Romaniei se vor incheia cu un foc de artificii.

Evenimentul este organizat de primarul Catalin Chereches si Consiliul Local Baia Mare, in cadrul sarbatorii Iarna Baimareana 2013.

Mai multe informatii despre evenimentele din luna decembrie din judet le gasiti pe www.emaramures.ro/stiri

Wild Carpathia-Maramures

Muzica!

Maramures

Maramuresul interbelic.

GEOGRAFIE

Asezare. Judetul M. se gaseste în Nordul Tarii si este asezat în valea superioara a Tisei. El nu are legaturi directe pe calea ferata cu celelalte regiuni ale României, fiind izolat între munti. Pentru a intra cu trenul în acest judet trebuie sa treci prin Cehoslovacia.

 

Suprafata. 3.381 km².

Înfatisarea pamântului. Judetul M. este în partea sudica a unei regiuni naturale mai întinse care se continua în Cehoslovacia : depresiunea sau Tara Maramuresului. O zona de dealuri cuprinse între 400-800 m e taiata în lung de valea larga, cu terase, a Tisei si a afluentului ei, Visaul. Deasupra zonei deluroase, care formeaza depresiunea propriu-zisa, se ridica spre sud masivul cristalin al Rodnei, cu vârful cel mai înalt ( Pietrosul ), la peste 2300 m, si muntii vulcanici ( Tibles, Gutâi si Ouas ) mult mai josi si cu multe curmaturi ; iar la N. muntii de gresie ai Maramuresului cu vârfuri de aproape 2000 m în partea corespunzatoare României. Maramuresul este deci ca o mica cetate muntoasa. Din ea se poate iesi pe fund de vale numai prin Vest (poarta de la Hust, pe valea Tisei), iar în rest numai peste culmi ( Prislopul la izvoarele Viseului catre Moldova, Frasinetul, la izvoarele Tisei, dincolo, în Cehoslovacia, etc.).

Clima si ape. Clima este aspra si umeda. Maramuresul fiind socotit ca una dintre cele mai ploioase regiuni ale Tarii (aproape 1200 mm precipitatiuni anual). Temperatura lunii celei mai calde este sub 18°, iar a celei mai reci e cuprinsa între –3 si –7°. Iarna de altfel e mai lunga cu cel putin 1 luna decât în Sud si foarte bogata în zapada.

De aici bogatia în ape a întregii regiuni. Toate râurile se aduna în Tisa ( Visau, Iza cu Mara, etc..) pe povârnisul nordic al muntilor Rodnei, unde s-au pastrat frumoase forme glaciale, se gasesc si lacuri de aceasta orgine. ( Bucureasa )

Vegetatia. Pasunea alpina are dezvoltare deosebita mai ales în Rodna si în muntii Maramuresului. Ciobanii au si largit-o de altfel foarte mult prin distrugerea si incendierea padurilor. Urmeaza mai jos codrii de pini si molizi care coboara pe « dosul muntelui » pâna spre 500 m. Muntii vulcanici, mai josi si mai expusi vânturilor ploioase din Vest, sunt însa aproape total acoperiti numai de fagi. Dealurile depresiunii sunt sau total despadurite si cultivate ori acoperite de fâneata, sau pastreaza înca pâlcuri de stejari. Exploatarea padurilor se face si aici, ca în mai toti muntii nostri, în chip exceptional de barbar. De aici deslantuirea torentilor, distrugerea tarinilor si saracirea populatiei.

Bogatii naturale. Depresiunea Maramuresului a fost un vechi golf tertiar. Din aceasta cauza regiunea e bogata în sare si chiar în petrol.

ISTORIE

Vechime si dezvoltare istorica. Judetul M. este un vechiu voevodat românesc, independent pâna la sfârsitul secolului XII. Locul de origine al marilor descalecatori ai Tarii Moldovei : Dragos, catre 1340, vasal înca regelui Ungariei, si Bogdan, la 1359, liber de orice supunere.

De aici, din Maramures au venit apoi asupra acestuia, în Tara Moldovei, nepotii lui Dragos, setosi de razbunare : Balc, Dragu, Dragomir si Stefan.

Respins din Moldova, odata cu ceilalti, Balc sau Balita, primi din partea regelui o despagubire stralucita : cetatile Sighet, Hust, Cioarul, Rodna si titlul de « comite al Maramuresului ».

Din Maramures, Balc avea sa faca drumul la Constantinopole pentru a se închina la « sfintele moaste ».

El, sau mai curând tatal sau, Sas voevod, fusese si ctitorul mânastirei de la Peri (1391), transformata apoi în stavropighie.

În sec XV, Maramuresul avea 3 cetati, Dolha, Hust si Rona, si 5 târguri : Câmpulung, Hust, Sighet, Cuhea si Ticeu. Hotarele Maramuresului s-au pastrat aproape de-a lungul timpurilor.

La 1556, Judetul M. a fost alipit Principatului Ardealului si a ramas astfel pâna în 1703, când a fost trecut Ungariei. Numai o parte din el a fost redata în 1918 rosturilor sale românesti.

Monumente istorice. Biserica reformata (calvina ) din Sighet, construita în sec. XI ca biserica ortodoxa. În sec XIV aceasta biserica trece în posesiunea romano-catolicilor, iar în sec. XVI (la 1556) în posesiunea reformatilor.

Mânastirea Moisei înaltata în 1672.

Deosebit de caractistice sunt frumoasele biserici maramuresene din lemn, cu acoperisul tuguiat ca al cladirilor medievale de stil gotic. Pr. I Bârlea, culegatorul inscriptiilor acestor biserici si a doua volume de folclor maramuresean, fixeaza data cladirii celor mai multe dintre ele. Cea mai veche pare a fi biserica din satul Ieud (1364). Urmeaza biserica din Apsa de mijloc (1440), iar cealalta si mai veche, cea din Apsa de jos (1561) ; din Breb (1531) ; din Sârbi (1532), din Sarasau (1700), etc.. Privite din departare, aceste biserici pare ca au doua acoperise. Uneori, ele au si pictura interesanta, ca cea din Cornesti.  În altarul bisericii din Cuhea lui Dragus-Voda e o pictura înfatisând pe Mântuitorul cu o vita de vie tâsnind din coasta Lui, plina de struguri si împrejmuindu-L. Dintr-un strugure Isus stoarce vinul pentru sfânta cuminecatura. Alteori sunt deosebit de expresive chinurile celor osânditi din iad, ca în numita biserica din deal la Ieud, unde, de pilda, sânii femeii care nu vrea sa nasca sunt supti de doi serpi.

POPULAŢIE

Starea populatiei. Dupa rezultatele provizorii ale recensamântului din 1930, judetul M. numara 162.158 locuitori.
 

Populatia judetului este repartizata astfel :
 

a) Pe orase si plasi, dupa sex:

Unitati administrative	Numarul locuitorilor
	Total	Barbati	Femei
Total judet	162.2	78.93	83.13
1.       Orasul Sighet	27.68	13.45	14.24
Total rural	134.5	65.48	68.99
1.       Plasa Iza	37.24	18.14	19.11
2.       Plasa Sighet	43.74	21.44	22.3
3.       Plasa Viseu	53.49	25.91	27.59

b) Pe grupe de vârsta
 

Grupe de vârsta	Locuitori	Grupe de vârsta	Locuitori
Toate vârstele	162.2	30-49 de ani	34.45
0- 9 ani	45.02	50-69 de ani	17.54
10-29 ani	61.1	70 de ani si peste	3.356
		Vârsta nedeclarata	690

Miscarea populatiei. Datele fundamentale ale miscarii populatiei în judetul M. dupa cifrele publicate în Buletinul Demografic al României în perioada 1931 –1936 sunt urmatoarele:
 

Anual	Cifra probabila a populatiei judetului la 1 iulie în fiecare an	Cifre absolute			Proportii la 1.000 locuitori
		Nascuti vii	Morti	Excedent natural	Nascuti vii	Morti	Excedent natural
1930- 1935 (medie anuala)	-	5.477	3.178	2.299	32,6	19,0	15,6
1931	163.4	5.611	3.148	2.463	34,3	19,3	15,0
1932	166	5.748	3.145	2.603	34,6	19,0	15,6
1933	168.1	5.479	3.165	2.314	32,6	18,8	13,8
1934	170.4	5.104	3.203	1.901	30,0	18,8	11,2
1935	172.2	5.445	3.231	2.214	31,6	18,8	12,8
1936	174.8	5.541	3.114	2.427	31,7	17,8	13,9

La data de 1 iulie 1937 cifra probabila a populatiei judetului M. a fost de 177.110 locuitori. Fata de populatia numarata la recensamântul din 1930 si anume 162.158 locuitori, cifra aflata la 1 iulie 1937 reprezinta un spor natural de 14.952 locuitori în timp de 6 ani si jumatate, ceea ce corespunde unei cresteri medii de 9,2%.

ÎNFĂŢIŞARE SOCIALĂ

Despartit prin lungi siruri de munti, atât la Rasarit, înspre Bucovina, cât si la Miazazi, înspre Ardeal, Maramuresul e cel mai departat colt nord-vestic al tarii. Si astazi, dupa 20 de ani de la Unire, trenul ce vine de la Halmei - Satu Mare la Sighet, capitala acestui judet, trece la Câmpulung prin Cehoslovacia.

Judetul, în forma lui de astazi, nu cuprinde întreaga istorica tara a Maramuresului, nici macar toate satele românesti, ramânând câteva (Apsa de Sus, Apsa de Mijloc si Apsa de Jos, Biserica Alba si Slatina) pe malul drept al Tisei în numita tara vecina. Apele : Tisa Viseul, Iza cu afluentii ei : Rona din dreapta, Cosaul si Mara din stânga, îl strabat de-a lungul ca fibrele frunza. Afluentul din urma se pare ca a dat numele întregului tinut. O diploma a regelui Ludovic I cel Mare din 1349 vorbeste de « fluvium Maramorosii ». Din veacul al XVI-lea se mai numeste si Marmatia. Bonfinius, istoricul craiului Maties Corvinul, spune chiar ca tinutul se numeste asa fiind bogat în marmura. De fapt, marmura se gaseste la Borsa, Sacel si Viseul de Sus, precum si la Irholc în Maramuresul cehoslovac.

Cele 55 de sate sunt asezate toate în vaile râurilor amintite. Muntii sunt în cea mai mare parte nelocuiti.

Satele maramuresene prezinta aproape acelasi tip : cu casele însirate de-a lungul vaii pe o distanta de 2-4 km. La cele doua margini si în inima satului, ca si în Tara Oasului, se ridica o cruce înalta de 4-7 m. Fiecare sat are o parte de sus : susanar i si o parte de jos, josanari. Casele sunt în general din bârne din lemn trainic încheiate, dar se pot desface si muta usor. Temelia e din piatra. De obicei, ele au doua încaperi : o tinda si o «  soba  », cu ferestre mici. Peretii sunt tencuiti numai înauntru, nu si dinafara, ca sa nu putrezeasca.

În tinda e razboiul, («  chiara  » cum îi zic Maramuresenii), cu furca, vârtelnita si toate ce se tin de el. Cei saraci o întrebuinteaza si de grajd. În « soba » e patul si masa, iar de jur împrejur laitele. La loc potrivit, cuptorul din cahali sau caramizi, deasupra caruia dorm iarna batrânii si copiii. Pe pereti, icoane sfinte si o multime de blide si farfurii, iar pe lânga pereti, «  rudele  », sau prajinele cu tesaturi : covoare, cergi, cearsafuri sau lipidee, stergare. Precum graiul Maramuresenilor e identic cu cel al Moldovenilor, ei fiind prin legendarul Dragus-Voda descalecatorii acestei tari, tot asemenea tesaturile lor prezinta multa înrudire.

Portul barbatilor consta în :caciula îngusta, turtita, lipita de cap, cu capetele pielii îndoite înauntru ; camasa scurta pâna la brâu, uneori mai scurta ; chimir sau curea lata ; gatii sau izmene largi si lungi pâna la glezne, iarna cioarecii sau pantaloni de lâna mai strâmti ; în sfârsit, opinci.

Portul femeilor înca e simplu. Camasa abia are câteva cusaturi la guler, la mâneci si la poale. Cosala Rutencelor cu fir rosu sau albastru e mult mai bogata. Mijlocul li-l prinde zaghia, în unele locuri catrintele, iar al fetelor sucna sau rochia. În picioare poarta opinci sau cizme. Când poarta opinci, au si niste ciorapi scurti, numiti coltuni. Vara umbla si desculte.

O caracteristica a nevestelor din Maramures este pitorescul lor leagan de copil, pe care cu o funie îl atârna de umar. Fiind vorba de leagan, trebuie semnalata rodnicia Maramuresencei. Preotul român unit Aurel Zoicas din Glod povesteste ca odata a fost chemat sa boteze un copil din Slatioara, filiala acestei parohii. L-a botezat si s-a întors. Abia sosit acasa, tatal copilului îl cheama din nou, zicând: “Pân-ai venit acasa a mai facut unu!”

Comertul si industria sunt aproape exclusiv în mâinile evreilor, deasemenea 50% din munti si paduri. Românii maramureseni au mai pierdut aproape o suta de munti cu prilejul delimitarii noilor frontiere. Pe lânga penetratia elementului evreiesc, stapânirea maghiara a mai favorizat analfabetismul. La începutul stapânirii românesti erau 73,2 % analfabeti. Numita stapânire abia a tolerat timp de 7 ani scoala normala a Asociatiunii pentru cultura poporului român din Maramures în Sighet (1862-69). În cei 7 ani de functiune, aceasta scoala pregateste peste 100 de învatatori distinsi, care reduc analfabetismul la 53% si înfiinteaza gradini de pomarit în foarte multe sate.

Analfabetismul si exploatarea economica a Evreilor au urmari dezastruoase. « Precum soimii se reped la oaia care boleste si o ciocaneste pâna când o omoara, tot asa si Jizii cu noi Românii » - povesteste un taran din Borsa d-lui Tache Papahagi- « pe care-l vad sarac si beteag apoi îl ciocanesc hat bine, pâna-l duc la groapa ». Un preot din Visau scrie ca, sub înrâurire evreiasa, acolo nu e rar juramântul strâmb.

De acestea însa, ca si de alte amenintari, cuibul de soimi ai Maramuresului se va apara cu îndârjire. Pentru credinta, ca si pentru alta virtute crestineasca, Maramuresul e în stare sa-si impuna orice cumpat, orice înfrânare.

Superioritatea Românilor maramureseni o arata si spiritul lor vioi, glumet, satiric, uneori chiar sarcastic. Abia este sat fara porecla.

ECONOMIA

Exploatarea padurilor si industriile elementare derivate, pomicultura, pastoritul, cresterea animalelor, sunt principalele activitati economice ale judetului Maramures.
 

Agricultura. Judetul ocupa o suprafata de 338.100 ha. Suprafata arabila este de 37.528 ha, adica 11.09% din suprafata judetului si 0,13% din suprafata totala a tarii.

Din suprafata arabila a judetului, marea proprietate detine 312 ha, adica 0,83%, iar mica proprietate 37.216 ha, adica 99,17%.

Din totalul suprafetei arabile cerealele ocupa 22.012 ha astfel repartizate :

Porumbul ocupa 9.555 ha, cu o productie de 89.261 chint. (prod. medie la ha 9,3 chint.).

Ovazul ocupa 9.386 ha, cu o productie de 64.311 chint. (prod. medie la ha 6,9 chint.).

Grâul ocupa 899 ha, cu o productie de 5.868 chint. (prod medie la ha 6,5 chint.).

Orzul ocupa 544 ha, cu o productie de 3.842 chint. (prod. medie la ha 7,1 chint.).

Secara ocupa 497 ha, cu o productie de 3.204 chint. (prod. medie la ha 6,4 chint.), în valoare de 1 mil. lei.

Hrisca ocupa 131 ha.

Fânetele cultivate si alte culturi furajere ocupa 3.555 ha. Din aceasta suprafata trifoiul ocupa 1.459 ha, cu o productie de 47.801 chint. fân (media la ha 32,7 chint.). Alte fânete cultivate ocupa 2.074 ha, cu o productie de 36.406 chint. fân.

Plantele alimentare ocupa 5.730 ha. Din aceasta suprafata cartofii ocupa 5.188 ha, cu o productie de 178.986 chint. (media la ha 34,5 chint.), în valoare de 22 mil. lei.

Plantele industriale ocupa 555 ha. Din aceasta suprafata cânepa ocupa 428 ha, cu o productie de 1.513 chint. fuior (media la ha 3,5 chint.), si 1.820 chint. samânta.

Vegetatie si culturi diverse. Din suprafata totala a judetului (338.100 ha), ogoarele sterpe ocupa 6.676 ha.

Fânetele naturale ocupa 48.583 ha, cu o productie de 500.404 chint. (prod. medie la ha 10,3 chint.), în valoare de 3 mil. lei.

Pasunile ocupa 21.913 ha.

Padurile ocupa 147.193 ha.

Livezile de pruni ocupa 508 ha.

Alti pomi fructiferi ocupa 1.694 ha.

Cresterea animalelor. În judetul M. se gaseau în anul 1935 :

Cai 11.353, boi 37.345, bivoli 1.175, oi 87.090, capre 8.663, porci 7.456, stupi sistematici 1.267, stupi primitivi 2.632.
 

Industrie. 2 mori sistematice (Viseul de Sus), 1 fabrica de produse fainoase (Sighet), 1 moara de sare, 1 fabrica de gheata, 1 de basmale si saluri, 1 de tricotaje, 1 de carton ondulat si articole de hârtie (toate la Sighet), 1 de extragerea taninului (Viseul de Sus), 3 de tabacarie, 28 de cherestea, 2 de mobile curbate, 2 de perii si de articole de lemn, 1 de maturi, 1 de caramizi si tigle, 1 de nasturi si 1 de sepci (toate la Sighet) si 1 mina de sare la Ocna-Sugatag.

Mentionam si minele de aur si argint ale Asociatiei maramuresene de mine metalice (comuna Butesti), precum si mina de sare CAM de la Ocna –Sugatag. Majoritatea fabricilor de cherestea din judet apartin Casei Autonome a Padurilor Statului.

Cariere de argila la Sighet, piatra calcara pentru fabricarea varului la Bistra, piatra de moara la Glod, piatra de gresie la Viseul de Sus si Valea Viseului.

La sate este dezvoltata industria casnica (covoare si pânze de casa).
 

Comert. Comert dezvoltat cu lemn, vite, piei si fructe. Lemne de foc (fag) se exporta în Ungaria, (7.500-8.000 vagoane anual), lemne de constructie (scânduri, grinzi si alte semi-fabricate de lemn moale) se exporta în Germania, Danzig, Ungaria si Anglia ; parchete de stejar si lemn pentru furnir se exporta în Danzig si Anglia. Un articol special pentru export este lemnul de rezonanta (de molid, cel mai bun din Europa). Exportul de fructe în anii buni ajunge pâna la 500 vagoane (20- 25 milioane lei).

Judetul importa cereale, alimente, textile si materii prime necesare celor câteva fabrici de textile si tricotaje din Sighet.
 

Drumuri. Judetul M. este strabatut de o retea totala de drumuri de 612 km, 336 m împartita astfel :

Drumuri nationale 225 km, 918 m din care o retea de 210 km si 615 m pietruiti sunt întretinuti de Directiunea Generala a Drumurilor, iar orasul Sighet 4 km 153 m.

Drumuri judetene 216 km 156 m, din care Administratia judetului întretine o retea pietruita de 201 km 456m.

Drumuri comunale 170 km 262 m.

Lungimea podurilor este de 4.980,60 m repartizata astfel : poduri nationale 2.114,70 m, judetene 1.962,35 m si comunale 903.55 m.

Prin judet trec 3 drumuri nationale, legând urmatoarele localitati :

•  Câmpulung- Sighet - Carei

•  Sighet – Baia Mare

•  Beclean - Moisei

Cale ferata. Judetul M. este strabatut de o retea totala de cale ferata de

131 km, din care 92 km linii secundare simple si 39 km linii înguste.

Pe lânga liniile de mai sus, exploatate de CFR, mentionam linia particulara Viseu- Valea Babei.

Itinerarii importante : Accelerate : Valea Viseului, Dragos – Voda (Praga).

Statii importante : Valea Viseului, Dragos Voda, Sighet, Sugatag.

Posta, telegraf, telefon. În judetul M. sunt 2 oficii P.T.T de stat (amândoua la Sighet) si 23 oficii autorizate.

Oficii telefonice  la: Sighet, Bacicoiul Mare, Bârsana, Borsa, Costiui, Cuhea, Dragomiresti, Leordina, Moisei, Ocna Sugatag, Petrova, Poeni-de-sub-Munte, Rona deS, Rozavlea, Ruscova, Sapânta, Sacel, Strâmtura, Teceul Mic, Valea Viseului, Viseul de Sus.
 

Statiuni climatice, balneare, turism.
Costiui, statiune balneara, Ocna- Sugatag, statiune balneara, Breb, statiune balneo-climatica, Suligul, ape ferasinoase si bicarbonate, Borsa, statiune balneara modesta, Botiza, statiune balneara de interes local, C raciunesti, statiune balneara modesta, în valea Tisei, la granita cu Ceho- Slovacia, Dragomiresti, statiune balneara de interes local, situata pe valea Izei, Ieud, Valea- Vinului, Viseul-de-Sus.

CULTURA

Stiinta de carte. Dupa rezultatele provizorii ale recensamântului din 1930, populatia judetului, de la 7 ani în sus este de 128.968 locuitori, din care 38,0% sunt stiutori de carte. Dupa sex, proportia este de 45,1% barbati stiutori de carte si 31,4% femei stiutoare de carte. Repartitia locuitorilor dupa gradul de instructie, în procente, este urmatoarea :
 

Gradul de instructie scolara	Mediul urban	Mediul rural
Totalul stiutorilor de carte	100,0	100,0
1.       Extrascolara	5,1	5,5
2.       Primara	68,9	88,2
3.       Secundara	21,4	4,7
4.       Profesionala	1,8	0,9
5.       Universitara	2,0	0,5
6.       Alte scoli superioare	0,5	0,2

Învatamânt. Populatia scolara a judetului M. (între 5-18 ani) a fost în anul 1934 de 42.823 loc. (4.393 mediu urban si 38.430 mediu rural).
 

Scoli secundare. 1 liceu de baieti, 1 liceu de fete, 1 liceu comercial de baieti, 1 liceu comercial de fete, 1 gimnaziu comercial mixt, 1 scoala normala de baieti, 1 gimnaziu de fete romano-catolic, conservator comunal de muzica.

Scoli primare 85, din care 72 rurale si 13 urbane (79 scoli de Stat si 6 confesionale), cu un numar total de 14.898 elevi (2.338 mediu urban si 12.560 mediu rural) si cu 273 învatatori si alt personal didactic (situatia din 1934).

Gradini de copii 8, din care 4 rurale si 4 urbane, 7 de Stat si una confesionala, cu un numar total de 553 copii (270 mediu urban si 283 mediu rural) si cu 11 conducatoare (situatia din 1934).

Institutii culturale. În judetul M. se releva activitatea despartamântului central al « Astrei » cu sediul în orasul Sighet si cu organizatii locale în Iza si Viseu.

Fundatia Culturala Regala « Principele Carol  » are 4 camine culturale.

Liga culturala activeaza în orasul Sighet.

Casa Scoalelor si a Culturii Poporului întretine în judetul M. 19 camine culturale si 5 societati muzicale, adica un total de 24 organizatii culturale, dintre care 13 au personalitate juridica.

În orasul Sighet se mai afla urmatoarele institutii culturale :

Muzeul etnografic al judetului Maramures, 2 biblioteci, Cercul catolic, Cercul civil, 3 societati corale, 4 societati sportive, 2 de vânatoare, 1 de pescuit, 2 cinematografe.

RELIGIE

Confesiuni. Dupa rezultatele provizorii ale recensamântului din 1930, din totalul locuitorilor judetului 53,8% sunt greco-catolici si 5,3% ortodocsi.

Restul populatiei apartine altor consfesiuni.

Biserici si lacasuri de închinaciune. 54 biserici greco-catolice, 21 ortodoxe, 7 biserici romano – catolice, 2 reformate, 9 greco-catolice rutene, 1 casa de rugaciuni baptista si 1 a adventistilor de ziua a 7-a.

1 mânastire ortodoxa în comuna Dragomiresti si câte o mânastire greco-catolica în comunele Giulesti si Moisei.

În orasul Sighet se afla 2 temple, 10 sinagogi si 13 case de rugaciuni izraelite, iar în comunele rurale se afla sinagogi în fiecare comuna cu populatie evreiasca numeroasa.

Institutii bisericesti. Vicariatul greco-catolic al Maramuresului la Sighet, cu 3 protopopiate : al Sighetului, al Izei si al Viseului.

Protopopiatul ortodox, Protopopiatul romano-catolic si Protopopiatul greco-catolic rutean (toate cu resedinta în Sighet).

Judetul M : se afla în eparhia greco-catolica a Episcopiei Maramuresului din Baia-Mare si în eparhia ortodoxa a Vadului.

ADMINISTRAŢIE

Organizare administrativa. Capitala judetului M. este orasul Sighet. Judetul are 1 oras si 58 sate, împartite astfel:
 

•  Plasa Iza- 13 sate

•  Plasa Sighet - 13 sate

•  Plasa Sugatag - 20 sate

•  Plasa Viseu - 12 sate

Organizare judecatoreasca. Un tribunal la Sighet cu : o sectiune, 9 magistrati, 1 prim-procuror si 1 procuror în circumscriptia Curtii de Apel din Oradea.

3 judecatorii la Sighet, Dragomiresti si Viseul de Sus, cu un total de 9 magistrati.

Organizare sanitara. 2 spitale de stat la Sighet (dintre care 1 spital de alienati) si 1 la Viseul de Sus.

În orasul Sighet se mai afla un spital epidemic comunal, 1 dispensar evreesc si sanatoriile particulare « Dr. E. Junger » si « Dr. Sreter ».

Serviciul sanitar al judetului si Serviciul sanitar al orasului Sighet.

Asistenta si prevedere sociala.

Casa Asigurarilor Sociale din Satu Mare are 1 oficiu la Sighet si organizatii medicale la Sighet, Bocicoiul Mare, Petrova, Poenile-de-sub-Munte, Viseul de Sus, Borsa, Ocna- Sugatag, Câmpulung la Tisa, Costiui si Budesti (total 13 medici).

În Sighet mai activeaza: Soc. « Principele Mircea », Soc. « Crucea Rosie », Oficiul I.O.V., Reuniunea femeilor române, Reuniunea femeilor « Altarul », reuniunea Mariana, Societatea femeilor calvine, Cercul fetelor romano-catolice, 1 societate evreiasca de ajutor mutual, Soc. « Joint » si Soc. «  Hicern ».

În oras se mai afla : Casa de ocrotire e batrânilor, Azilul de batrâni romano-catolic, Caminul meseriasilor, Caminul de ucenici, Aziul de batrâni si infirmi izraelit.

PRINCIPALELE AŞEZĂRI

       

          Sighet, capitala judetului - vezi Monografiile oraşelor reşedinţă.

Borsa, sat mare pe valea Viseului. Joaca si rol de târg.

Ocna-Sugatag. Centru de exploatare a sarii, situal la sudul judetului, într-o regiune deluroasa.