Ce înseamnă luna martie 2014
Luna martie este a treia lună a anului în calendarul gregorian și are 31 de zile. Ziua are 12 ore, iar noaptea are 12 ore.
Denumirea lunii martie vine din latinescul ''martius'', numele zeului Marte (Mars în latină), fiul lui Jupiter și al Junonei, fiind una dintre cele trei divinități protectoare ale Romei (alături de Jupiter și Quirinus). Romanii îl considerau drept protectorul lor și tatăl lui Romulus. Era, la origine, zeul renașterii naturii, devenind mai târziu zeul războiului și al agriculturii. A fost identificat de timpuriu cu Ares, din mitologia greacă. Grecii numeau luna martie ''Elaphebolion''.
Sub împăratul Romulus al Romei, anul începea cu această lună, abia în anul 45 î.Hr., Iulius Cezar a introdus Calendarul iulian, anul începând la 1 ianuarie.
Mai mult timp, decât numele efemere date de împărații romani, au rezistat numele introduse de Carol cel Mare, regele francilor. El a redenumit toate lunile cu denumiri agricole în vechea limbă germană. Aceste nume au fost folosite până în secolul al XV-lea și, cu unele modificări, până în secolul al XVIII-lea, astfel, ''Lentzinmanoth'' — luna împrumutată — a corespuns lunii martie.
Martie începe cu aceeași zi a săptămânii, ca și luna februarie, cu excepția anilor bisecți și ca luna noiembrie în fiecare an.
În tradiția noastră populară, luna martie se numește: mărțișor, germinar, făurel.
Prima lună a calendarului roman și a treia a celui iulian și gregorian, este dedicată lui Mars zeul războiului. Denumirile zonale ale lunii — Mart, Mărțișor, Martiu — păstrează rădăcina lingvistică a cuvântului originar sau exprimă trezirea la viață a naturii înconjurătoare și încolțirea seminței semănate — Germinar, Geminariu.
Românii sărbătoresc venirea primăverii într-un mod unic, la începutul lunii martie. La 1 Martie, în calendarul ortodox, este ziua Evdochiei, o femeie martir, numită și Dochia. Sărbătoarea este de fapt apriori timpurilor creștine, iar Dochia este un personaj păgân. Legendele spun că Baba Dochia era, printre altele, o femeie care aducea zilele urâte de la începutul lunii martie, numite și Zilele Babei.
Prima zi a primăverii a fost sărbătorită încă de acum 8.000 de ani, conform descoperirilor arheologice. Cuvântul ''mărțișor'' are origini latine și este numele popular al lunii martie. Celebrarea mărțișorului are loc în prima zi a lunii martie, considerată prima lună a primăverii. Simbolul șnurului realizat din două părți răsucite a fost inițial folosit de daci înainte ca romanii să-i cucerească. Pe atunci, șnurul era alcătuit din alte două culori: alb și negru. Culoarea neagră reprezenta lâna neagră dată de Baba Dochia nurorii sale și simboliza întunericul iernii. Partea albă simboliza lumina primăverii. Lâna s-a schimbat, conform legendei, din negru în alb prin sacrificiul fetei. Din această cauza partea roșie din mărțișor reprezintă sângele și sacrificiul, șnurul schimbându-și culorile din negru cu alb în roșu cu alb. În zilele noastre, mărțișorul este un simbol al primăverii, roșul înseamnă iubirea, iar albul divinitatea. Sărbătoarea Mărțișorului simbolizează renașterea vieții, reîntoarcerea la viață.
O altă sărbătoare importantă a lunii martie este — Ziua Internațională a Femeii — aniversată la 8 Martie, care a apărut la începutul anilor '20, ca urmare a mișcărilor sindicale, cu scopul de a promova egalitatea dintre sexe.
În luna martie începe aratul, semănatul, se curăță livezile și grădinile, se scot stupii de la iernat și se ''retează'' fagurii de miere utilizați ca leac în medicina populară. Sărbătorile cu dată fixă și mobilă, în special Mucenicii sau Sfinții, alcătuiesc un străvechi început de an agrar, cu obiceiuri vechi și de o mare frumusețe.
Tradiția populară are mai multe preziceri pentru această lună a anului. În luna martie, în câte zile va fi negură în tot atâtea în cursul anului vor fi ploi, iar în câte zile va fi rouă în atâtea va fi brumă după Paști, și în tot atâtea zile în luna august vor fi neguri din care cauză vor fi stricăciuni în holde și poame. Dacă în luna martie nu va ploua va fi o recoltă bogată de grâu.
Echinocțiul de primăvară în 2014 are loc la 20 martie: 18 h 57 m.
Primăvara începe odată cu echinocțiul de primăvară. Acesta marchează începutul primăverii astronomice ce durează 92,75 zile.
Este momentul în care Soarele, în mișcarea sa anuală, trece prin punctul de intersecție a eclipticii cu ecuatorul ceresc, ziua fiind egală cu noaptea în orice loc de pe Pământ. Există două astfel de fenomene: echinocțiul de primăvară și echinocțiul de toamnă.
Cele două puncte de pe ecliptică în care se află Soarele în momentul echinocțiului se numesc puncte echinocțiale, fiind denumite punctul vernal și, respectiv punctul autumnal.
De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeași dată datorită faptului că anul calendaristic nu este egal cu anul tropic. Echinocțiul de Primăvară, reprezintă momentul când Pământul este cel mai aproape de Soare și începând de la această dată, durata zilei va fi în continuă creștere, iar cea a nopții în scădere, până la data de 21 iunie, când va avea loc solstițiul de vară.
În emisfera sudică a Pământului fenomenul este invers, astfel că în regiunile respective acest moment marchează începutul toamnei astronomice. Totodată, în regiunile polare, în emisfera nordică, începe lunga zi polară, iar în cea sudică începe noaptea polară, care vor dura, fiecare, câte 6 luni.
Cuvântul "echinocțiu" derivă din cuvântul francez "équinoxe", care, la rândul lui provine din latinescul "aequinoctium", format din "aequus" — "egal" și "nox", "noctis" — "noapte".
Din punct de vedere astrologic are loc trecerea Soarelui din zodia Peștelui în zodia Berbecului. Asistăm astfel la sfârșitul și începutul unui ciclu zodiacal. Omul devine asemenea unui vulcan, dornic de a erupe, de a exploda, de a realiza lucruri inedite.
Astrologii spun că momentul când ziua devine egală cu noaptea simbolizează o stare de armonie, o stare de transformare profundă atât a naturii exterioare, cât și o transformare benefică a naturii noastre umane. În perioada echinocțiului de primăvară totul se trezește la viață, tinde să iasă la suprafață, să se bucure de energiile profunde ale primăverii. Tradițiile spirituale afirmă ca orice formă de evoluție are trei etape distincte: creația, menținerea și resorbția sau distrugerea. La toate acestea se adaugă și momentul de apogeu a ceea ce s-a creat. Astfel, echinocțiul de primăvară simbolizează creația, solstițiul de vară apogeul, echinocțiul de toamnă începerea perioadei de resorbție și solstițiul de iarnă perioada de conservare, care echivalează cu momentul de pregătire pentru un nou ciclu temporal.
Conform tradiției creștine, Paștele este serbat întotdeauna în prima duminică după Luna Plină de după echinocțiu.
Soarele — Luna
Hotarele scurgerii diurne a timpului sunt marcate de răsărit, când Soarele se ridică deasupra liniei orizontului, indicând începutul zilei de muncă, și de apus, când Soarele coboară sub linia orizontului, moment numit, zonal, asfințit, scăpătatul Soarelui.
Soarele: la începutul lunii răsare la ora 6 h 53 m și apune la ora 18 h 03 m, iar la sfârșitul lunii răsare la ora 6 h 00 m și apune la ora 18 h 41 m.
În România, ora de vară este corelată cu orarul de vară practicat în statele Uniunii Europene. Astfel, din ultima duminică a lunii martie, 30 martie, ora 03:00 devine ora 04:00 (ora oficială a României trece de la GMT+2 la GMT+3). Orarul de vară se aplică până în ultima duminică a lunii octombrie (26).
Martie începe (astrologic) cu soarele în semnul Peștilor și sfârșește în semnul Berbecului.
La 21 martie se face trecerea din Zodia Peștilor în Zodia Berbecului care se încheie la 20 aprilie.
Luna — reprezintă perioada de timp cât durează o rotație a astrului în jurul Pământului: 29 de zile, 12 ore, 44 minute și 3 secunde, aproximativ 29 zile și jumătate. În această mișcare se disting patru faze: lună nouă, primul pătrar, lună plină, ultimul pătrar.
Fazele Lunii: la 1 martie — Lună Nouă (Luna începe să crească) — 10 h 00 m; la 8 martie — Luna la Primul Pătrar 15 h 30 m; la 16 martie — Lună Plină (Luna începe să descrească) 16 h 06 m; la 24 martie — Luna la Ultimul Pătrar 19 h 06 m; la 30 martie — Lună Nouă (Luna începe să crească) — 21 h 48 m.
Lună Nouă
În această lună, faza de Lună Nouă (când Luna începe să crească) are loc de două ori, un eveniment mai rar întâlnit.
Prima fază a Lunii, când aceasta este invizibilă cu ochiul liber, este numită de români: Lună Nouă, Lună Tânără, Lună în Două Coarne și Crai Nou.
Prin continuarea revoluției sinodice sau Lunației, apare, în direcția unde apune Soarele, o mică zonă a emisferei lunare luminată ca o seceră subțire, care crește, noapte de noapte, până la faza de Lună Plină.
În Calendarul lunar, mai vechi decât Calendarul solar, zilele se numărau pe nopți, începând cu apariția pe cer a Lunii Noi.
Dintre reminiscențele lunare ale Calendarului popular cea mai interesantă pare a fi numele de Duminica Tânără, denumire dată primei duminici cu Lună Nouă sau care urmează după Luna Nouă.
Într-un an solar sunt 13 lunații și, ca urmare, 13 Duminici Tinere. În această perioadă se făceau vrăji și descântece, în care se invocau astrul nocturn, prin formule recitative. Tot în această perioadă se seamănă plantele care cresc și rodesc ''în sus'', la suprafața solului (secara, grâul, porumbul). Vechiul calendar agrar împarte anul în două sezoane: vara și iarna. Vara începe la echinocțiul de primavară (Măcinici în Calendarul Iulian sau Ziua Cucului în cel Gregorian), cu miezul la solstițiul de vară (Sfinții Mărunți în Calendarul Iulian sau Drăgaica, Sânzienele în Calendarul Gregorian) și se încheie la echinocțiul de toamnă (Ziua Crucii sau Cârstovul Viilor). Iarna, anotimpul agrar steril, debutează la echinocțiul de toamnă, are miezul la solstițiul de iarnă (Sânnicoară în Calendarul Iulian, Crăciunul în Calendarul Gregorian) și se încheie la echinocțiul de primăvară când începe un nou ciclu agrar.
Sursa:www. infomm.ro
